Loading

       Spuneam acuma câteva zile că din păcate unele partide sau lideri de partide au monopolizat sau confiscat expresii și termeni folosindu-le în interesul propriu atât de mult încât la un moment dat se confundă cu sensul respectivilor termeni și folosirea lor în alt context, de către altcineva, îl lipește pe cel care o face, de partidul sau liderul monopol. Dădeam exemplul termenilor ”patriotism”, ”interes național” mai nou văd că se ridică sintagma ”în slujba țării” folosit prima oară de Zelenski în filmul cu același nume. Dar fenomenul nu se aplică doar termenilor, ci și unor obiecte de vestimentație. Unii au făcut și fac abuz de anumite elemente de ținută în așa măsură, încât deja oricine le-ar purta este perceput ca fiind un susținător al respectivului confiscator. Dacă o femeie apare în ie la o manifestație publică, este automat taxată ca susținătoare a partidului SOS. Ceea ce vă voi spune în continuare este real 100% și nu face altceva decât să probeze cele spuse. Nu voi nominaliza partide sau nume, căci nu vreau să se creadă că fac campanie electorală cuiva, chiar dacă este ușor de ghicit despre cine sau ce este vorba. Important este faptul în sine, așa că relatarea ce va urma nu se constituie nici în critică, nici în campanie pro/contra cuiva ci pur și simplu într-un semn de întrebare.  

Sfinții

      La români există o zicală, că până la  Dumnezeu te mânâncă sfinții. Acum ceva timp, nu contează cât, în urbea mea a avut loc o adunare de partid pentru susținerea unui candidat la prezidențiale. Știind că activitatea este una de susținere a candidaturii ”Dumnezeului”,  am fost tentat să stau acasă, dar așa cum spune nevastă-mea, ”m-a mâncat” și am zis să merg să văd și eu ce și cum. În plus, aveam și un scop personal voiam să mă întâlnesc cu un vechi partener de pescuit știind că va fi prezent.  Totuși, ca să nu am surprize, am contactat pe cineva care avea -ziceam eu- căderea să îmi dea un răspuns competent așa că am întrebat dacă pot veni și eu la acea activitate. Mi s-a răspuns că bineînțeles că da, așa că m-am dus către locul de desfășurare a activității.

     Am ajuns acolo, și am rămas surprins de numărul mare de participanți, sala era ca un stup cu două regine. Am intrat și nu am făcut câțiva pași în sală, că am și fost luat în primire de un tinerel, probabil un membru al ”organizației de pionieri” ai partidului, dar superdezvoltat, care m-a întrebat dacă sunt membru de partid. Cum întrebasem dacă e o activitate în care e nevoie de legitimație de membru și mi se spusese că pot veni, am întrebat de ce mă întreabă și dacă e cumva numai pentru membri partidului respectiv. Mi s-a spus că nu, dar să spun dacă sunt sau nu. I-am răspuns că orientarea mea politică este o problemă personală și nu văd de ce e nevoie să răspund. Tinerelul s-a retras. Credeam că am scăpat. Am început apoi-deformație ”profesională”- să iau câteva cadre, încă mirat că partidul respectiv a reușit să găsească așa mulți adepți în orașul meu.De fapt, am aflat mai târziu că erau acolo susținători din 4-5 județe, dacă nu mai multe. Așa da.  Nici nu am făcut eu prea multe fotografii și încercând să fotografiez din mai multe unghiuri ca să pot cuprinde toată sala am fost abordat de alt tânăr, dar cu mai multă experiență care m-a întrebat cine sunt și ce fac. I-am spus ca fac fotografii așa cum fac toți oamenii din sală, și cum mă îndreptam către rândurile mai din față unde ședeau oficialii, domnul mi-a spus că nu e voie, că nu am invitație. Eu am spus că nu mi s-a cerut nicio invitație că intrarea a fost liberă și că mai sunt și alți oameni care stau sau merg în zona respectivă. Mi s-a spus că aceia au voie. Am întrebat de ce eu nu am și mi s-a spus că așa. Atunci i-am prezentat legitimația de jurnalist și am fost întrebat dacă am acreditare. I-am spus că nu am cunoscut să se fi acordat acreditări, nu am văzut niciun comunicat în acest sens Mi s-a spus să mă duc în zona presei, am întrebat unde e aia iar domnul a ridicat din umeri și a spus să dea un telefon să întrebe. Apoi cam într-un minut a apărut un alt tânăr care mi-a spus că el este responsabil cu presa din partea organizatorilor și că nu pot merge mai departe, să merg mai către ieșire. Cum nu voiam să dezvolt un scandal am plecat către ieșire am ieșit în foaier și apoi am mers pe celaltă parte a sălii, să iau câteva cadre și din zona respectivă. Am încercat să prind toate sectoarele ca să se vadă că sala a fost arhiplină și așa am ajuns către partea din față dar pe partea cealaltă a sălii, așa că am putut lua câteva cadre și din acel unghi. Cum în fața mea se fâțâia un băiat cu o cameră foto și nu reușeam să fac o fotografie ca lumea, un domn ceva mai în vârstă de la ”organizatori” mi-a spus să merg mai în față să fac fotografii.  I-am spus că nu vreau să deranjez, având în vedere experiența de pe partea cealaltă a sălii și mi-a spus că nu e nicio problemă, așa că am făcut un pas mai în față și lateral și am putut lua câteva fotografii cu oficialii. După câteva minute au apărut nu știu de unde niște alți tinerei ”organizatori” care mi-au spus că nu am voie să fac fotografii, că nu am voie să folosesc telefonul, că trebuie să ies din sală. Am întrebat de ce și mi s-a spus că așa s-a hotărât de către organizatori. Am cerut să mi se spună cine anume a luat această decizie și de ce, dar nu mi s-a răspuns. Apoi a apărut și un reprezentant al presei locale, mai pornit decât toți ceilalți la un loc și m-a invitat să ies afară. L-am întrebat cu ce drept mă scoate afară, că îl cunosc că e din presă și nu văd ce atribuțiuni are să facă ordine acolo. Numele nu conteză, chiar deloc, căci oricum nu persoanele contează. Mi-a spus că și el mă cunoaște pe un ton ca și cum ”știe el ce hram port eu” iar eu i-am spus că nu cred că mă cunoaște mai ales că nu fuseserăm niciodată prezentați unul altuia. Atunci a luat foc, spunând că îl ameninț. Și nu a mai scos-o cu ”deci mă amenințați”. Și uite așa au mai apărut 3-4 inși care  mi-au arătat ușa. Doi m-au invitat să vorbim afară, ca să nu disturbăm adunarea, am ieșit sperând să lămurim lucrurile, neavând nicio intenție să provoc scandal, convins că se vor lămuri că nu sunt terorist. Dar odată ieșit în foaier am fost invitat să ies din clădire și nu mi s-a mai dat voie să intru în sală. Așa că am ieșit.

Căciula

      Am ieșit nedumerit neînțelegând de ce am fost dat afară, nu am făcut scandal, nu am deranjat pe nimeni, nu am depășit zonele în care era publicul, nu am încercat să ajung la nimeni, nu am strigat pe nimeni, nu am gesticulat, nu am făcut absolut nimic care să încurce pe cineva, nici nu am folosit un ton răstit cu cei cu care am vorbit, doar am întrebat de ce nu mi se dă voie să fac ce face toată lumea, adică fotografii.

Odată ieșit afară, din cădura sălii în răcoarea serii, m-am închis la haină și mi-am aranjat căciula pe cap. Atunci mi-a căzut fisa. Pe cap aveam o căciulă dacică pe care o folosesc pentru că îmi place, chiar dacă nu sunt membru al nicinei ”frății”,  am crescut citind ”magazin istoric” cu o dragoste față de istorie, mai ales că în zona de baștină a familiei exista Cetatea Sucidava. Pentru cei familiarizați cu portul dacilor, căciula dacică e cunoscută. Repet, fără a face parte din tribul Roxolanilor sau clanul Simionilor mi-am procurat această căciulă pentru că e ușoară, e comodă și oferă protectie vara față de razele soarelui, iarna față de ger. Nu era vremea pentru căciulă de iarnă, iar șepcile cu cozorog cu calota cât clopolnița Categralei Sf Petru care se poartă acuma, nu stau bine pe capul meu.

Numai că spre ghinionul meu, căciula respectivă avusese o ”prezentare de modă” prin ”casa Simion” și de atunci în mintea unora cu capul cât clopolnița Catedralei Sf Petru și mintea cât nuca, oricine poartă o căciulă dacică este dușman de clasă, este membru al clanului care a preluat moda anului 101, deci trebuie eliminat. Mă aștept acuma ca un grup de astfel de tineri să meargă la Roma și să dărâme toate frescele în care apar membrii ai clanului Simion cu căciuli pe cap.

Trecând peste glumă, deși aparent fapta sau gestul lor poate fi considerat minor, întrebarea care se ridică nu mai este de ce a fost dat afară din sală un om care nu a făcut nimic ilegal care nu a deranjat pe nimeni, poate doar niște minți care stăteau prea lejer sub clopotniță, întrebarea care se pune este,  dacă acuma când Dumnezeul lor este doar candidat la președinție, ei se manifestă așa  și tăbărăsc pe un om eliminându-l din locul unde se manifestă ei plenar, doar pentru că poartă o căciulă considerată dușmanul națiunii, ce vor face când candidatul va ajunge președinte? Îi vor elimina pe toți cei care nu au bască, sau moț la bască, vom asista la reeditări ale ”nopții cuțitelor lungi” sau ”nopți ale sfântului Bartolomeu” ?

Cine poate răspunde? Sunt convins că nici ”Dumnezeu”.

La cât de agresive au devenit confruntările electorale și de josnice loviturile în campanie, nu va dura mult și vom vedea încăierări pe străzi între simpatizanți partidelor ”rivale”,  adică acea masă amorfă de purtători de cap cât clopotnița și minte cât nuca, pentru a se evidenția și a prinde un loc cât mai în față pe băncile partidului.

De neacsum

2 comentarii la „Partidul, sfinții și căciula”
  1. Vă mai mirați de dictatura….proletariatului ? „Box populi,box dei ” 🙏🍀🎩

  2. Vin vremuri grele. Preturile la energie vor creste inimaginabil nu știu cine se va mai lipi de calorifere sau sobe. Nimic nu va mai fi ca inainte. Bunaoara daca cineva iți va spune ” arzăte-ar focul” te vei bucura, căci va fi o urare de bine, sau dacă cineva îți va spune”mânca-mi-ai …” va fi considerată o invitație nesperată.

Lasă un răspuns