Loading

           

          De-a lungul istoriei, teritoriul încă locuit de români a fost ” blagoslovit” cu fel de fel de obiceiuri, ”tradiții”, culturi, legi, cutume, zicători, expresii, sărbători,  ”împrumutate” sau impuse de coloniști, colonizatori, plecând de la popoarele migratoare, continuând cu „pax romana„ apoi turci, greci, muscali, tătari, ovrei, yankees. De la unii am preluat cloști cu pui de aur, de la altii obiceiul de a da sau cere ciubuc, de la alții de a „freca menta”, de la alții de a ”organiza alegeri libere„ nu am iertat nimic. În ultimii 30 de ani am preluat eroii si dușmanii altora, ”sărbătorile” și vinerile negre, ba, mai nou, în școlile românești sunt înlăturați din manuale martirii, vârfurile culturii și conducătorii autentici și se învață acuma obligatoriu istoria altor nații, pregătindu-se parcă transformarea Grădinii Maicii Domnului în ”Pământul Sfânt„ promis de Yehweh „poporului ales”. Nu mai vorbesc despre desnaționalizarea economiei, distrugerea identității statale în toate domeniile, economic, cultural, militar, social, bagatelizarea și chiar condamnarea naționalismului, suveranițății, patriotismului sub pretextul ”extremismului nationalist”,  acestea sunt deja aproape în totalitate obiective atinse, nu mai reprezintă un „posibil pericol” pentru români, căci pământurile, apele, cerul, zăcămintele nu ne mai aparțin de mult, date pe față sau prin dos.

       Este aproape incredibil că o țară care se considera independentă economic și financiar acum 35 de ani, a ajuns nu doar vândută ci aproape inexistentă în plan politic, militar, economic și în curând și juridic. La cea mai mica ieșire din traseul stabilit și dictat de aceiași „prieteni„ care ne-au „păstorit” de-a lungul istoriei, România va fi declarată stat falimentar și scoasă la mezat, căci începutul a fost făcut, cu mult timp în urmă.

 La începutul secolului 19, Tările Române erau considerate neguvernabile din cauza corupției care exista la nivelul boierimii.

La începutul secolului XX, Berthelot, general francez considerat încă și azi unul din ”marii prieteni” ai românilor, spunea despre români: „Lucrul cel mai suprinzător este mentalitatea oamenilor de aici. Nimeni nu încearcă să riposteze. Toată lumea este la pământ. Ofițerii români sunt primii care dau exemplu negativ. Oamenii cu funcții se gândesc mai ales la propriile interese și aproape deloc la acelea ale țării. Nu-ți vine să crezi ce lașitate domnește peste tot!”

Antonescu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, spunea: „Trebuie să știți că în România, în corpul ofițerilor nu există nimic care să nu se poată cumpăra… Dar oricine se mai lasă corupt trebuie să fie împușcat. Nu trebuie să dăm înapoi în fața pedepsei cu moartea, când este vorba de a eradica o epidemie. Dacă risc să fiu ucis, își spune astăzi funcționarul, atunci prefer să nu am nimic de-a face cu statul; și pleacă, lăsând locul oamenilor cinstiți.”

 Ceva mai târziu, dar foarte aproape de noi, un individ care se prezenta drept președinte al tuturor românilor, dar ”avea românii lui, armata lui și partidul lui” declara în urma unei tragedii naționale că ”statul român a eșuat în rolul său de a-și apăra cetățenii”, omițând faptul  că el era șeful acelui stat eșuat și că era unul din factorii responsabili cu situația în care se afla statul român.

Cu o asemenea istorie, cu asemenea ”tradiții” în rândul clasei politice, a ”elitei” românești, nu e de mirare că astăzi francezii vor trimite încă câteva mii de soldați să apere ”flancul estic” al Alianței, fără ca acest lucru să fie cerut de România sau stabilit la nivelui conducerii alianței. De fapt de ce ne mirăm, că doar cine nu a vrut nu și-a trimis trupeții în România în ultimii 20 de ani.

Cu o asemena clasă politică nu e de mirare că minele de sare, altă data monopol de stat, una din resursele vitale ale României, sunt inundate de trădarea guvernului și incompetența ”amploiaților” cu scopul clar de a le ”privatiza„, adică vinde altora.

Cu asemenea lideri la conducerea României, nu e de mirare că România va fi împinsă în război folosită drept carne de tun într-un război care nu îi aparține și care este care este de fapt o bătălie pentru resurse, bătălie în care mor proștii și câștigă ”boierii„ aceiași boieri corupți români, europeni sau mondiali.

       Să facem o mica paranteză, pentru a vedea contextul international.

Trump a promis o pace în Ucraina, în secunda doi a mandatului său de președinte, convins că Putin va semna, de dragul lui sau de frică, o încetare a războiului în condițiile cerute de el, marele Rățoi. Numai că Putin a fost singurul care i-a înțeles jocul și intențiile și a avut grijă ca obiectul înțelegerii semnate între Zele și Trump, să intre în posesia lui și astfel să anuleze de facto și probabil și de jure, documentele de ”transfer” a resurselor de metale rare către SUA. Trump s-a supărat, a dat ultimatumuri, a dat liber la rachete cu rază lungă de acțiune către Rusia, dar nu a dat nimic de la el, nici soldați, nici tehnică, nimic pe degeaba, nici de dragul păcii, nici de dragul „democrației„. Ba mai mult, a cerut aliaților să îi cumpere ciurucurile pentru apărarea ”libertății” Ucrainei, Ucraină care va fi distrusă iar Ei, mai marii Europei și ai lumii, abia așteaptă să o ”reconstruiască”.

Aliații europeni par să fi înțeles în sfârșit jocul lui Trump, au realizat că acesta i-a păcălit cu amenințarea taxelor iar ei au cedat ca proștii, așa cum și americanii de rând au înțeles că creșterea taxelor pe produsele de import vor fi acoperite din buzunarul lor, și chiar dacă trezoreria va avea profit, ei vor sărăci. Drept urmare americanii au început să protesteze, iar liderii europeni încearcă, dar nu vor reuși, pentru că sunt, economic și military, la pământ. Dacă Burkina Fasso ar declara război  Franței  acuma, ca să nu mai zic de rebelii houthy, Franța nu ar rezista nici 6 luni unui conlict. În aceste condiții, ce face Franța? Face gât, cum se spune în popor, dar nu  cu Rusia sau SUA, ci cu România pe care acuma, crezând cu Trump și-a pierdut interesul pentru români, vrea să o transforme în colonie franceză, după ce a fost de-a lungul istoriei, provincie romană, sub suveranitate turcească, sub protectorat muscal, apoi semi-republică sovietică, și încă ”sub steag american„.

Socoteală greșită, Macron confundă România cu Moldova, crede că dacă a sedus-o pe Maia poate încăleca și România și chiar dacă primii pași sunt promițători, a luat apa Dâmboviței, vinul Sîmburești ”vița franțuzească suflet românesc”, aducându-și și trupe să îi apere ”investițiile”  și speră și să îi cumpere românii, oarece tehnică militară depășită tehnic și moral, s=ar putea să nu îi iasă socoteala. Trump l-a chemat pe Nicușor,  copil de casă al lui Macron,  la ordin, să îi spună ce are și ce nu are voie să facă. Nu știu dacă îi va da și o șapcă MAGA, dar un avertisment sigur îi va da și îi va spune că dacă pariază  pe mâna lui Macron pariază pe o mână moartă. Macron merge pe mâna lui Berthelot care a recomandat încă de acum 110 ani : „… aceasta țară (România!) va fi o colonie perfectă pentru Franța … Naivitatea românilor merge până la a considera Franța o soră mai mare … Chiar în condițiile grele ale acestui război (primul război mondial) ne-am scos cvintuplat investițiile făcute în armata română … Având în vedere poziția geografică extraordinară a României propun să o transformăm cât mai repede în colonie a Franței …”

        Așadar românii, conform tradiției sunt iară între ciocan și nicovală, că altfel mor de plictiseală. Și tot conform tradiției, vor ieși lipiți pământului, orice ar face, pentru că toată lumea știe că suntem plastelină, poți face din  noi orice, căci un popor care  și-a ucis patrioții, acceptă  să îi fie îi condamnați  cei care flutură steagul românesc și să fie doar amendați pentru că au circulat neregulamentar cei care și-au înjurat țara în public, un popor care acceptă să îi fie anulat votul și protestează când sunt trași la răspundere corupții, nu merită să trăiască liber, dacă nu cumva nu merită  nici să fie numit popor. România este deja o țară fără oameni, căci i-au plecat cam 25% pe alte meleaguri. Îmi e teamă că în curând, cei care se încăpățânează să rămână pe aici, vor deveni oameni fără țară.

Se apropie Anul Nou. Mă întreb, mai în glumă, mai în serios, copii pe cine vor aștepta de Crăciun, pe Santa Clauss, sau pe  Papa Noël???

Tristă perspectivă!

https://www.youtube.com/watch?v=ILq330Kd7LU

 

 

         

De neacsum

6 comentarii la „Românii, între Santa Clauss și  Papa Noël”
  1. Bună seara!am zis cam aceleasi lucruri ca si dvs. pe alte situri despre bravii ofiteri ai armiei romane!si ce credeti?am luat la admonestari ca,de ce,cum,etc,etc!cand am spus ca o armata,chiar si in retragere,care se lasa mintita,furata si tradata,asta nu mai este armata ci gramada ordonata!respect pentru adevarul pe care il redati de fiecare data,simplu si la subiect!seara buna!

  2. Dacă recomandarea mareșalului Antonescu ar fi validă azi, aprox jumătate din corpul ofițerilor superiori și din cel al generalilor ar fi fost deferite instanțelor militare, inculpate fiind pentru trădare , riscând chiar pedeapsa cu moartea.
    Culmea este că prerogativele constituționale ale art 118 au intrat în disoluție cu complicitatea militarilor în cauză, altfel Armata ar fi preluat conducerea statului încă de la prima încălcare a Constituției. Să nu uitați că Armata a ajuns de a da onorul nu președintelui absent și nici sefilor camerelor din Parlament, ci piticului Boc.
    Oricum, odată cu numirea lui Moșteanu, fenomenul s-a cronicizat, din rău în mai rău!

  3. Un fleac: ne-au ciuruit. Astept sa vad cat de grele devin vremurile, ca sa aflu daca asta va naste oameni puternici.

  4. Bun articol ce arata realitatea cruda in care traim..inca….

  5. Antonescu /10 decembrie 1941

    La centrele de colectare ale Ajutorului de Iarnă lucrurile s-au petrecut la fel. În
    toate locurile unde se colectează sunt găsiţi oameni şi femei cari fură din obiectele
    donate. Toţi fură. Ţară de tâlhari.
    În ceea ce priveşte premilitarii, am să-ţi spun ceva şi d-tale, dle g-ral Iliescu,
    când îţi va veni rândul. Noi am avut la spitale gărzi de miliţieni. Aceşti miliţieni furau
    fel de fel de lucruri. Am hotărât să-i înlocuim cu premilitari. Atunci, furturile au
    crescut într-o proporţie însemnată. De-abia îşi punea un medic paltonul în cuier că
    imediat venea cineva, băga mâna în buzunar şi-i lua mănuşile. S-au furat ceasornice de
    prin sertare şi multe alte obiecte. Este ceva nemaipomenit. Nu ştiu ce să mai fac ca să
    îndrept ţara aceasta. De multe ori mă gândesc să introduc pedeapsa cu moartea pentru
    toate delictele. Este ceva groaznic. Tineretul să facă astfel de fapte? Am fost şi eu
    tânăr; aţi fost şi dv. tineri. Când eram eu în şcoală, nici n-am pomenit ca cineva din
    clasa mea să bage mâna în buzunarul altuia.
    Iată în ce hal de dezorganizare se găseşte Şcoala, Familia şi Biserica noastră.
    Trebuie făcută o educaţie serioasă în această privinţă.
    Este o ruşine ca să se comită furturi la centrele de colectare ale Ajutorului de
    Iarnă. Mă întreb eu: aceasta este o naţie care poate lupta pentru idealurile ei naţionale?
    Tâlhari! Şmecheri aici, şmecheri pe câmpul de luptă; dar şmecheria aceasta se
    repercutează asupra viitorului naţiei.

  6. 3 februarie 1942

    Mareşal I. Antonescu: Trebuie să ne hotărâm pentru măsuri drastice şi să
    nu ne oprim le jumătăţi de măsuri. Îmi pare rău că dl. Stoicescu nu a înţeles
    problema. D-sa nu se opune direct, dar a tergiversat o serie de măsuri drastice, pe
    care unna să le legalizăm ca să-i pedepsim pe acei cari perpetuează o anumită stare,
    în detrimentul întregului neam românesc. Mie îmi trebuiesc legile necesare şi nu le
    pot obţine de la d-sa. L-am chemat; mi le-a promis, dar au trecut două zile, două
    săptămâni şi mai mult şi nu le am încă. Nu-l pot acuza pe d-sa de laşitate, dar este
    oarecare inerţie la d-sa.
    În alte ţări s-au luat măsuri foarte drastice şi măsuri întregi, nu jumătăţi de
    măsuri. De pildă, la noi, la Ajutorul de lamă, s-au comis furturi grozave. Am
    prevăzut sancţiuni foarte grave pentru asemenea fapte şi am cerut dlui Stoicescu o
    lege în acest sens, dar d-sa nu mi-a dat încă această lege.
    În Germania s-a întâmplat că s-a furat şi acolo la Ajutorul de Iarnă, şi
    Fuhrerul, personal, a dat ordinul ca făptaşul să fie imediat executat. Eu nu mă pot
    apăra de tâlhari. În Armată se fură din hrana soldatului, se fură din hrana calului, se
    fură echipamentul. Eu am cerut dlui Stoicescu să punem pe fruntea celui care a fost
    prins furând, de la un pai, de la un pui de găină, până la cel mai mare furt, să-i
    punem cu fierul roşu semnul „hoţ”. Să vedem câţi vor risca să poarte, o viată
    întreagă, pe frunte acest semn. Este o pedeapsă mai drastică decât pedeapsa cu
    moartea. Nu vreau să mai umplu puşcăriile, să răpesc timpul tribunalelor cu
    asemenea chestiuni. Dacă luăm această măsură drastică, nu mai e nevoie nici de
    puşcării, nici de tribunale pentru hoţi.
    I. Petrovici: Cred că prea multe ştampile ar trebui.
    Mareşal I. Antonescu: Vă înşelaţi. Yeti vedea că nu ne vor trebui prea
    multe ştampile. Hoţii nu vor îndrăzni să-şi mai practice meseria.
    I. Petrovici: Eu cred că aveţi dreptate, în sensul că trebuiesc luate măsuri
    drastice.

Comentariile sunt închise.