Dacă un mecanism nu funcționează în timp de pace, cu siguranță nu va funcționa în timp de război. „De aceea este atât de important să avem suficiente resurse umane pregătite pentru a fi angajate rapid în caz de război și în situații de criză. Presupunerea că vom avea la dispoziție 90 sau 180 de zile pentru a pregăti militar oamenii – așa cum s-a presupus optimist în scenariile de exerciții în urmă cu câțiva ani – este ficțiune”. Nu, nu e un citat din gândirea vreunui politician român, fie el chiar comandant suprem. Politicianul român crede „că e bine să avem o armată de profesionişti, o armată dotată”, “Întotdeauna ai nevoie de militari în teren, dar deja nu numărul lor este cea mai mare problemă, ci dotările lor”. Declaraţie politică fără relevanţă militară, faptic în ultimii 25 de ani acţiunile guvernanţilor s-au rezumat doar la ceva achiziţii de tehnică (şi acelea mai mult impuse de factori externi), oarece ajustări financiare ale soldelor – prin preajma alegerilor electorale şi multă ignorare şi bătaie de joc faţă de personalul militar aflat în rezervă. E imposibil pentru un amator- miop din punct de vedere al cunoştinţelor militare- să înţeleagă că o situaţie de conflict militar nu se gestionează precum un consiliu judeţean unde poţi renunţa astăzi la toţi angajaţii că vei găsi sigur mâine alţii la poartă cu pregătire identică. „Este demn de remarcat faptul că creșterea cheltuielilor de apărare nu vizează doar consolidarea parțială a anumitor ramuri ale forțelor armate, ci și EXTINDEREA FORȚELOR ARMATE ÎN GENERAL și echiparea acestora cu noi arme pentru a face fiecare țară NATO mai independentă de celelalte în ceea ce privește armele cu rază lungă de acțiune, avioanele de atac, sistemele de apărare aeriană etc.”– asta e concluzia unui analist militar cu experienţă reală, bazată şi pe lecţii învăţate din războiul de lîngă noi, o direcţie bine documentată asupra naturii războiului modern, caracterizat prin tiruri intense de artilerie cu precizie înaltă, drone numeroase şi care evoluează tehnologic rapid, război electronic intens și sisteme sofisticate de apărare aeriană, rezilienţa depinzând însă în cea mai mare măsură şi de capacitatea de a genera resurse umane BINE pregătite pentru asemenea provocări, DISPONIBILE IMEDIAT, integrabile şi interoperabile total cu forţele de profesionişti active.
Rezervist voluntar sau sinecurist?
Abordăm o temă de actualitate, destul de controversată şi vajnic ascunsă ochilor publici, sensibilă după unii– mă aştept ca anumiţi puritani să strîmbe din nas şi să condamne demersul cu mînie proletară! Totuşi, cei care au muncit zeci de ani în domeniul militar şi au făcut-o cu profesionalism, implicându-se în dezvoltarea unor principii şi proceduri sănătoase, merită să cunoască aspectele defectuoase ale conceptului de rezervist voluntar generate de calitatea slabă a legislaţiei incidente (modificată grosolan în ideea măririi atractivităţii, sacrificând rigoarea scopului în favoarea îndeplinirii unor cifre de plan), urmată şi de intervenţii neinspirate de modificare a normelor de aplicare – în special în ceea ce priveşte “uşurarea” condiţiilor de acces şi instruire, reflectîndu-se în mod negativ asupra calităţii rezervistului voluntar.
Ideea rezervistului voluntar s-a îndepărtat de scopul său militar, transformându-se, mai ales începând cu 2024, într-o sinecură financiară, fără a fi justificată de criterii de performanţă reale, generând o discriminare nejustificată şi jignitoare în ceea ce priveşte recunoaşterea financiară a gradului militar al rezervistului voluntar faţă de cel al rezervistului obişnuit. Statul român plăteşte lunar, cel puţin un cuantum egal cu un SALARIU MINIM PE ECONOMIE fiecărui rezervist voluntar, doar pentru a avea teoretic în plan, la pace, un număr de cetăţeni “disponibili” să participe la o eventuală insignifiantă instruire militară. Doar la pace, că la război sau în situaţii de criză, rezervistul voluntar redevine rezervist obişnuit, ce poate fi folosit conform obligaţiilor constituţionale.
Astăzi aducem în atenţie istoria naşterii juridice a conceptului românesc de ”rezervist voluntar”, formulă gândită neaoş ca o rezervă militară mai “activă” !!! – conceptul de rezervă militară existând sub alte denumiri sau forme juridice în toate armatele lumii. Nu am inventat noi apa caldă, dar cu siguranţă am inventat (in)utilitatea succesiunii de două robinete înseriate unul lingă altul pe aceeaşi ţeavă! Haideţi să vedeţi ce haos juridic şi logic însoţeşte acest concept de REZERVIST VOLUNTAR.
Voluntariatul în zona militară a început după 1990, o chestiune cu un caracter mai mult experimental ce suplimenta cumva zona militarilor în termen conscripţi adică obligaţi să urmeze o pregătire militară, cu „cetăţeni care au îndeplinit serviciul militar în termen” ce “pot fi angajaţi în unităţi militare, pe bază de contract, pentru o perioadă determinata, în funcţie de nevoile forţelor armate”. Acoperirea teoretică a fenomenului era justificată de trecerea de la o armată de masă la o armată de profesie. Noul trend în formatul organizaţional militar se impunea şi din perspectiva intenţiei de a ne compatibiliza cu alte ţări capitaliste şi ulterior de a adera la NATO. De remarcat că voluntariatul consta în faptul că cetăţenii lucrau în domeniul militar de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, dar pentru activitatea lor erau renumeraţi conform unui contract de muncă. Ca fapt divers, recunoaşterea vechimii în serviciul militar a fost obţinută abia prin L51/2010.
Prin 2006 militarii angajaţi pe bază de contract au primit un statut, respectiv Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari. Această lege avea un capitol intitulat “Capitolul V Soldaţii şi gradaţii rezervişti voluntari”, practic certificatul de naştere al noţiunii de rezervist voluntar. Din câte cunosc, din motive mai mult subiective şi mai puţin obiective, prevederile din acest capitol NU au fost puse în aplicare niciodată- adevărul că unele erau aiuritoare (ex. “Toţi rezerviştii voluntari execută pregătirea în unitatea la care sunt încadraţi în plan, două zile lunar în TIMPUL LIBER şi 5 zile calendaristice lucrătoare, consecutive anual”).
Ulterior, prin Legea nr.23/2012 expresiile „soldaţi şi gradaţi voluntari”, „soldaţi voluntari”, respectiv „gradaţi voluntari” prevăzute în Legea nr. 384/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în actele normative în vigoare, se înlocuiesc cu expresiile „soldaţi şi gradaţi profesionişti”, „soldaţi profesionişti”, respectiv „gradaţi profesionişti”. Deci MAC-ul s-a transformat din voluntar în profesionist, înclusiv soldaţii şi gradaţii rezervişti voluntari au devenit soldaţi şi gradaţi rezervişti profesionişti ?!!! Nu transferul peste noapte din liga amatorilor în cea cea a profesioniştilor e problema discutată azi – cine are cunoştinţe ştie legea care a fost încălcată cu această metamorfozare. În această analiză este mai importantă cauza acestei conversii, pe care o regăsim în expunerea de motive ale legii: “Odată cu apariția Legii voluntariatului nr. 195/2001 a fost reglementată noțiunea de voluntariat, prin care se înțelege activitatea de interes public desfășurată din proprie inițiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestație materială. Având în vedere sensul dat acestei noțiuni de Legea voluntariatului și raportându-ne la statutul soldaților și gradaților voluntari, care presupune într-adevăr manifestarea voinței persoanei de a face parte din această categorie de personal militar care însă este remunerată și beneficiază şi de alte drepturi pentru activitatea desfășurată, se impune înlocuirea sintagmei “voluntari” din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților voluntari, precum și în legislatia în vigoare, cu cea de„profesionişti”. Cum de nu au ştiut ei în 2006 că noţiunea de voluntar contravine legii din 2001 e o bună întrebare, mai ales că întreaga strategie de rezervă a activilor a fost direcţionată pe inventarea serviciului voluntar. Totuşi de întrebarea asta nu scapă: Dacă aţi realizat problema definirii juridice a voluntariatului, DE CE aţi acceptat-o şi ulterior, în Legea nr. 270/2015 privind Statutul rezerviștilor voluntari, când iarăşi descoperim o activitate de voluntariat care beneficiază de drepturi financiare chiar şi pe timpul neprestării vreunei activităţi? Mai mult, legea cadru L446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare a rămas pînă azi cu această formă de rezervă voluntară.
Nu putem sări peste Legea nr.395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat, lege vinovată în principal de direcţia de voluntariat imprimată zonei de militari soldaţi şi gradaţi. „Începând cu data de 1 ianuarie 2007, executarea serviciului obligatoriu, în calitate de militar în termen şi militar cu termen redus, se suspendă.” Oops, adică nici cadre militare în rezervă provenite din militari cu termen redus nu se mai produc, nu numai rezervişti din militari în termen care au finalizat stagiul militar. Motivaţia : “ Deşi, în aparenţă, folosirea conscripţilor costă mai puţin, aceştia primind solde relativ mici în comparaţie cu salariile practicate la nivel naţional, de fapt, fonduri substanţiale sunt cheltuite pentru recrutarea şi încorporarea lor şi, mai departe, pentru hrănire, echipare, cazare şi instruire”. A naibii euforia admiterii în NATO, tăiem din banii forţelor armate sacrificând pentru viitor existenţa contingentelor de cetăţeni cu pregătire militară. Dar nu, greşesc eu, iniţiatorii legii au avut în vedere acest inconvenient şi au găsit rezolvarea obligaţiei constituţionale de apărare a ţării, să-i avem în evidenţă, deloc pregătiţi, pe hârtie: “Articolul 4 După data prevăzută la art. 2 alin. (1) – 01 ianuarie 2007, n.r., cetăţenii români, bărbaţi, la împlinirea vârstei de 18 ani, SE VOR PREZENTA LA CENTRELE MILITARE numai pentru luarea în evidenţă militară, selecţionare, stabilirea aptitudinilor şi a opţiunilor privind modul de îndeplinire a îndatoririlor militare, în situaţiile prevăzute la art. 3.”
Hai să ne facem că luăm măsuri
După vreo trei ani, deoarece “în lege nu sunt prevăzute sancțiuni care să amendeze neprezentarea cetățenilor la centrele militare, situație care a determinat ca în ultimii 2 ani numărul tinerilor luați în evidența militară să fie nesemnificativ față de numărul tinerilor care ar fi trebuit să îndeplinească această obligație legală.” s-au adus modificări prin Legea nr.223/2010, în sensul că :
“ (1) După data prevăzută la art. 2 alin. (1), cetăţenii români, bărbaţi, au obligaţia ca, în termen de 6 luni de la data împlinirii vârstei de 18 ani, să se prezinte la centrele militare numai pentru luarea în evidenţă militară, consemnarea opţiunilor privind modalitatea de îndeplinire a îndatoririlor militare, în situaţiile prevăzute la art. 3 şi înmânarea adeverinţei de recrutare.
(2) Neprezentarea cetăţenilor prevăzuţi la alin. (1) la centrele militare în termen de 6 luni de la data împlinirii vârstei de 18 ani constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100 lei la 300 lei. (3) Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (2) şi aplicarea sancţiunii se fac de către comandantul centrului militar şi de către ofiţerii special desemnaţi de către acesta, exclusiv pe raza teritorială de competenţă a centrului militar.”
”Succes total”, cohortele de tineri bărbaţi care împlinesc 18 ani, indiferent prin ce ţări europene au rezidenţă sau se află cu treburi, rup poarta centrelor militare pentru obţinerea adeverinţei de recrutare, mai ales că amenda actualizată este de 4 puncte la 8 puncte, respectiv 808 la 1616 lei corespuzător anului 2025 . În acest sens ar fi de utilitate publică să ne comunice M.Ap.N. cîte amenzi contravenţionale au fost date pentru neîndeplinirea obligaţiei de prezentare la centrele militare şi care este procentul anual de prezentare măcar pentru ultimii 5 ani. Fără acest răspuns suntem îndrituiţi să bănuim că centrele militare se mulţumesc doar cu înscrierea în evidenţă a datelor primite de la MAI privind împlinirea vârstei de 18 ani de către bărbaţi şi eventualele decese din ţară ale cetăţenilor bărbaţi încorporabili. Asta vorbind doar de cetăţenii din oraşe şi municipii, că nici nu vreau să aduc aminte de cei de la sate şi comune.
Revenim la militarul nostru, rezervist voluntar. Iniţiativa unei legi statut (oare ce minte înceţoşată s-a gândit că e bine să plimbi militarul prin mai multe statute), a fost înregistrată la Parlament în 2011. Remarcabilă viziunea iniţiatorului care a anticipat acţiunea militară a Rusiei din 2014 şi s-a gândit că ar fi bine să fim pregătiţi. Totuşi motivarea iniţiativei nu are în vedere acţiunile neprietenoase ale unora ci, „Ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat, a scăzut numărul rezerviştilor din rezerva operaţională, fiind de aşteptat ca acesta. să se reducă drastic în următorii doi-trei ani. Locul rezerviştilor cuprinşi în planurile structurilor din cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale va trebui luat de către rezerviştii voluntari, care vor îndeplini serviciul militar în rezervă în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare. Capitolul V din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari prevede posibilitatea încheierii de contracte între structuri cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale şi soldaţi gradaţi rezervişti voluntari, în timp ce pentru corpul cadrelor militare în rezervă nu există un cadru legal adecvat.” V-aţi prins, din motivare reiese că dacă nu mai fac cetăţenii serviciul militar obligatoriu o să fie rău fără soldaţi şi gradaţi – absolut pertinentă din punct de vedere militar această afirmaţie, dar, mai aflăm că trebuie să avem legiferat şi chestiunea ofiţerilor şi subofiţerilor rezervişti voluntari, nu doar rezervişti. Aici avem o problemă mare zic eu, rezervişti în gradele cele mai mari pentru fiecare categorie avem suficienţi pentru mai multe armate şi războaie, chiar și pentru armata chineză, însă nu avem o continuitate a formării şi pregătirii pe zona voluntariatului pentru gradele mici, de caporal, de sergent, sergent major, slt., lt., cpt.
Parlamentarii nu s-au grăbit prea tare cu proiectul, legea a fost adoptată în prima cameră în 2011, că deh de prima cameră trece rapid orice, apoi a zăcut prin dulap pînă spre finalul lui 2015 când într-un final, după mai multe peripeţii- se încurcase pe traseu cu altă iniţiativă, a fost adoptată devenind Legea 270/2015 cu termen de punere în aplicare începând cu 01 ianuarie 2017– grija faţă de buget a condus la amendamente adoptate cu multă uşurinţă, spre ex. oarece diminuări inclusiv a renumeraţiei acordate pe perioada în care rezerviştii voluntari nu participă la instruire, excluderea facilităţilor financiare pentru angajatorii care au sub contract rezervişti voluntari. Șase ani închegați le-au trebuit specialiștilor militari și guvernanților pentru a stabili statutul ”rezervistului voluntar” care până la urmă nu are obligații, nu face nimic, doar primește bani.
Intrând în fondul acestei legi, care se cheamă Statutul rezerviştilor voluntari, putem observa cu usurinţă că e un fel de amalgam de prevederi, un fel de magazin general cu de toate pentru toţi, o formulă adaptată a variantei de rezervist voluntar prezente anterior în cap.V al L384/2006. Incompatibilităţile, discriminările, lipsa coerenţei şi a unităţii de reglementare, precum şi alte defecţiuni vor fi detaliate pe parcursul episoadelor următoare.
Ar trebui să închei, totuşi nu sar peste ultimele intervenţii legislative, “bomboane adevărate” pe coliva instituţiei rezervistului voluntar, care practic au scos din anonimat profesia de rezervist voluntar, succesul recrutării din 2024 fiind neaşteptat- sunt mulţi candidaţi care deplâng faptul că locurile au fost puţine. Să vedem cât o să ţină cureaua bugetară!
Prima corecţie adusă L270/2015 a fost prin L115/2021, adoptată în procedură de “urgenţă”, (sic!). Din expunerea de motive: “În urma punerii în aplicare, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, a prevederilor Legii nr. 270/2015 privind Statutul rezerviştilor voluntari, activităţile de recrutare şi selecţie a candidaţilor pentru îndeplinirea serviciului militar în calitate de rezervist voluntar desfăşurate în perioada 2017-2019 nu au asigurat nivelul aşteptat de încadrare a numărului de funcţii prevăzut pentru această categorie de militari, principalul factor constituindu-l caracterul neatractiv al unor prevederi ale Legii 270/2015.
Dintre elementele de reglementare care au determinat neînscrierea în procesul de recrutare şi selecţie sau, ulterior, renunţarea la continuarea acestuia, pot fi reţinute următoarele:
– beneficiile obţinute în calitate de rezervist voluntar în special remuneraţia în cuantum de 10 % din suma reprezentând solda de funcţie şi solda gradului deţinut în perioada în care nu participă la instruire sau la misiuni) sunt apreciate ca fiind foarte scăzute în raport cu obligaţiile şi sarcinile asociate acestui serviciu; “ Ce spuneţi voi aici, adică obligaţiile şi sarcinile asociate rezervistului voluntar sunt prea slab plătite pentru perioada când stă acasă şi nu participă la activităţi? Aici e o fractură de logică dar și o dovadă de analfabetism funcțional. ADICĂ E PREA PUȚIN SĂ DAI UN SALARIU MEDIU PE ECONOMIE UNUI INDIVID CARE NU FACE NIMIC, NU ARE NICIO OBLIGAȚIE, IAR LA MOBILIZARE REVINE LA STATUTUL DINAINTE DE A FI PLĂTIT???? Asta e ori prostie, ori hoție! Păi oameni buni, SI REZERVISTUL OBIŞNUIT are aceleaşi obligaţii şi sarcini când nu participă la activităţi ŞI EL NU E RENUMERAT, e gratis. E adevărat, rezervistul provenit din militari activi primește pensie, dar aceasta este ca urmare a muncii prestate în armată ca activ, nu o remunerare în avans pentru calitatea de rezervist, așa cum se întâmplă la ”voluntari”, și mai au și obligații, interdicții și limitări ale drepturilor care nu apar în dreptul ”voluntarilor. O fi bine????
“- obligativitatea anunţării părăsirii localităţii de domiciliu sau a deplasării în străinătate, respectiv rezilierea contractului pentru plecări in străinătate pe o perioadă mai mare de 60 zile, cu obligarea restituirii cheltuielilor pentru selecţie şi instruirea iniţială sunt percepute ca restrângeri excesive ale dreptului la liberă circulaţie;”
Adică cum, rezervistul voluntar este plătit de statul român pe perioada în care culege căpşuni în Spania???? Nu vi se pare o exagerare? Nu zic nimic de Congo, că acolo nu cresc căpşuni.
Urmare a modificărilor, chiar dacă în 2022 a început războiul în Ucraina şi avântul către profesii militarizate ar fi trebuit să sufere un oarecare declin, totuşi numărul rezerviştilor militari a început să crească. După majorările soldelor de funcţie şi soldei de grad din prima parte a anului 2024 ritmul încadrărilor a început să fie destul de accelerat, simţindu-se pentru prima dată o anumită concurenţă- e adevărat, mai ales în zona gradelor militare mari. La prima vedere, am avea tendinţa de a zice că modificările juridice aduse statutului rezervistului voluntar au fost potrivite, fiind confirmate de practică. Numai că, o analiză mai aprofundată demască muuulte deraieri, depăşirea cu mult a estimărilor de cheltuieli cu această categorie de rezervişti- prin urmare numărul acestora va suferi constrângeri prin fondurile alocate, s-au creat o serie de discriminări, situaţii nepotrivite de tratament între categorii de militari aflaţi în aceeaşi conjunctură, pe care le vom detalia în următoarele părţi. Practic s-a creat o nouă discriminare la adresa rezervistului ”apevist”.
Şi pentru că rezervistul voluntar e iubit acolo sus a avut parte şi de atenţia legiutorului prin OUG 26/2024- cunoscuta OUG Bayraktar, care după ce l-a gratulat indirect cu o majorare substanţială a plusat corectând, zice el, o situaţie prin care rezervistul voluntar nu beneficia de recunoaşterea condiţiilor de muncă pe perioada participării la instruire sau misiuni. Or, goana asta de a ”îmbunătăţi” neapărat, presupune cunoaşterea aprofundată a legislaţiei incidente, altfel apar neclarităţi juridice. Corelând faptul că pe perioada în care prestează activităţi în cadrul unităţilor militare rezervistul voluntar e plătit cu drepturile salariale ale personalului militar în activitate, dar sunt asigurați și declarați în continuare în sistemul public de pensii, în sistemul asigurărilor sociale de sănătate și în sistemul asigurărilor de șomaj– deci i se reţine CAS care ajunge la bugetul asigurărilor sociale, CASS şi NU CIBS, cu proaspăta modificare încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții a activității pe care o desfășoară sau a locului de muncă unde lucrează, conform legislației aplicabile cadrelor militare în activitate sau soldaților și gradaților profesioniști, după caz, raportat la reglementarea condițiilor de muncă prevăzute în L223/2015 privind pensiile militare de stat respectiv de L263/2010 şi L360/2023 NU poţi sări peste încurcătura juridică provocată. Pe scurt, se recunosc condiţiile de muncă din L223/2015( adică şi grupa Alte Condiţii), se plătesc contribuţiile, inclusiv cele datorate suplimentar de angajator(pentru grupa AC se plătesc la fel ca pentru CS) , urmând ca valorificarea ulterioară a beneficiilor pentru lucru în condiţii de muncă altele decât normale să fie cele prevăzute de legea publică a pensiilor. Pentru cunoscători, ăsta e un exemplu de haos juridic- verificaţi legile anterior precizate şi stabiliţi cum se valorifică spre exemplu perioade de AC la sistemul public, sau cum e cu reducerea vărstei de pensionare şi vechimea suplimentară- sistemul public acordă 4 luni la an pentru lucrul în CD sistemul militar numai 3 luni la an , etc. Aşa că, din toată bună intenţia, rămâne doar o majorare a cheltuielilor cu rezervistul voluntar, mai precis plata în plus a contribuţiilor datorate suplimentar de către angajator pentru condiţii de muncă.
Pe final de episod, mai ştie cineva ceva despre Corpul Auxiliar sau de legea privind reglementarea îndeplinirii serviciului alternativ ?
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/77597
https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=7256
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/76140
https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=11499
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/117330
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/117330
https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=6484
https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=11939
https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=19037
https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=21737
neacsum