UNMEE-Răscoală în Rai..

21 noiembrie 2012 Categoria Amintiri cazone Scris de

Cam aşa ar trebui să se spună. Dacă ne-ar auzi ceilalţi ar crede că ni s-a urât cu binele. Mâine va trebui să avem o discuţie cu proprietarul “hotelului “. Cât a fost Oliver -seful- plecat, neavând altceva de făcut am pus de o răscoală. Stăm aici – foarte bine în comparaţie cu alţii – că vai de noi: când intru în cameră seara şi trebuie să aprind lumina, mai întâi aprind bricheta pentru că acolo unde este comutatorul pentru chestia care se învârte în tavan şi se face că răcoreşte, sunt nişte fire.Contactul e făcut de un buton de plastic – fostul comutator, scos la pensie – care se ţine de perete cu bandă adezivă. Când oboseşte banda adezivă se dezlipeşte şi roata nu semai învârte. Acum nu că aş avea nevoie de ea,de chestia aia care amestecă aerul, dar de când Dumnezeu a făcut lumea, lumea a trăit cu speranţa – Oooo,Pandora, Pandora – si cu ideea.De ce să nu am şi eu speranţa că elicea aia din tavan face ceva răcoare în casă. Nu sunt chiar prost mereu şi realizez şi eu că chetia aia din tavan decât îmi învârte aerul aşa cum e el în camera, dar refuz cu încăpăţânare evidenţa şi mă ancorez în realitatea virtuală . E o trăsătură caracteristică a peştilor, aşa că o lipesc la loc, chiar dacă există riscul ca degetele să cadă pe de lături şi primesc răzbunarea generatoarelor pe care le-am lăudat atât. Ignor cu inconştienţă posibilitatea electrocutării şi îl înjur pe proprietar : 1 la mână.

În ultimul timp, adică săptămâna asta, apa s-a întrerupt de 2 ori şi mai sunt trei zile până se termină săptămâna. Chiar acuma, când mă hotărâsem să scap de stratul protector de jeg de pe mine, apa ioc, aşa că mai stau o zi cu vesta anti ţânţar pe mine, chit că sunt plin de nişte muşcături mici şi dulci. Spuneam că am fost norocos să dau aici de un colectiv de oameni de treaba – dintre care 2 au şi plecat, respectiv chinezul cel isteţ şi finlandezul. S-au dus la oraş, în Asmara, la HQ norocoşii :civilizaţie, taxiuri, fete, chirie, restaurante, adică locul unde se papa banii. Am fost nedrept cu ceilalţi buni prieteni care servesc masă.. din mine în fiecare noapte şi sunt aşa de discreţi că nici nu îi simt când mă perforează. Nici nu ştiu cum arată, când mă trezesc cu umflatura pe mine, mă uit pe jos să văd ce naţie e vizitatorul şi întreb retoric:” bă, care fuseşi pe aci şi nu închiseşi poarta, că uite ieşi sângele!”.Ai dracu de răspunde vre-unul şi sunt destui care au traseu pe partea mea: gândaci, urechelniţe, greieri, lăcuste, muşte, bondari, tot felul de porodici. Acuma nu că nu aş fi o gazdă bună, dar să se prezinte şi ei măcar: “nea’ Marine, vezi că fusei pe la matale da te găsii dormind şi îţi lăsai un semn să ştii că venii, sunt ăla micu a lu’ lăcustă! “ Da ei nimic frate, nu zic nimic nici când îi întrebi. Dar să revin la apa noastră, ni se mai ia(al dracu mai sunt, parcă acasă am apă non stop), dar fac şi eu scandal, să creadă ăştia ca în România, apă curentă e asigurată la naştere -2 la mână.

Mâine trebuie să plătim banii de chirie pe luna Decembrie. Aici se plăteşte în avans. Îie frică patronului că dăm peste vreo mina şi nu mai apucăm să îi plătim. Îi dăm câte 800 de biri pe lună. E şi mult şi puţin, depinde cum îi numeri. Dacă îi numărăm după dolari, cam 100pe lună, nu e mult, dacă ar fi hotel, dar e ca un C.A.P.dezafectat: camere goale, infecte, pereţi murdari, păianjeni peste tot, porodici gârlĂ, căldură cât cuprinde, ce mai, bucuria sufletului. cred că asta ne cazează aici ca să-i hrănim gândacii şi îl mai şi plătim pentru asta. şi îi mai dăm şi în avans, ca să fie sigur că îi trăiesc insectele până vine alt fraier. Nu îţi mai spun că atunci când pleacă câte unul mutat, rămâne cu banii plătiţi ca popa . Aşa se spune la noi, ca popa, deşi nu ştiu de ce, că până acuma nu am văzut nici un popă plătind ceva cuiva. E o chestie aiurea, dar aşa vrea patronul, stă ca nesimţitul, cât e ziua de mare pe un pat – si apropo de pat, frumoase paturi au aici, un cadru de lemn sau metal cu “sfoară” de papură împletită sau ce o fi, că e din acelaşi material cu sfintele noastre rădăcini. Care e mai avut, în loc de papură, are sfoară groasă de plastic sau rafie şi culmea, sfoara asta ţine ditamai nesimtitu’ care are o singură grijă: să îşi umfle maţul şi periodic mai toarnă câte un copil, nici nu ştiu câţi are, că mişună pe aici ca gândacii, care mai de care mai negru şi mai dezbrăcat. Ăla micu de doi ani, care plângea acum câteva seri în faţa uşii – am aflat ce era acolo, era privata, aşa că l-am învinuit degeaba că a fost la felinare – şi-a făcut program de plâns şi se ţine de urlat, dar nu se supără nimeni, nu îl ceartă nimeni. Este incredibilă răbdarea dar şi indiferenţa localnicilor la ybieretele copiilor. La noidacă scâncea unul mic, ar fi sărit toţi de la mamă până la ultimul străbunic să vadă ce are copilu şi să îi umple gura cu ceva numai să tacă. Aici, ţipă ăştia mici până se sparg geamurile şi nimic. Ieri l-am filmat când plângea. Când m-a văzut, s-a oprit un moment, apoi a început şi mai tare. L-am adus apoi să se vadă şi de atunci nu mai vorbeşte cu mine. Şi are tacso’ că de el vorbeam, umple intestinul gros fără pauză, că aş putea pune varza de iarnă în burdihanul lui, dar să ofere ceva condiţii amaraţilor de apărători ai păcii, nimic. Şi vrea şi plata în avans.. 3 la mână.

Aşa că am vorbit cu băieţii să ne mutăm de aici şi să îl lăsăm cu buza – nu burta umflată. Am prospectat piaţa.. am găsit un hotel cu un preţ de două ori mai mic şi condiţii mai bune.. lipseşte numai chestia care învârte aerul în cameră.. dar se poate aranja cu un – fir-ar a dracu de grebla că nu mai ştiu cum îi spune – şi îl văduvim de banii pe care îi primeşte pe degeaba. Cu ce mai primeşte de la misiune pentru spaţiul închiriat pentru servicii adică 6000 de birr, adunaţi înseamnă în total 10000, ceea ce înseamnă nu o avere ci o comoară pentru ţara asta. Aşa că am hotărât să îl lăsăm fără o parte din bani dacă nu acceptă 2 condiţii : unu, să nu mai plătim în avans şi doi, să scadă chiria .. toţi sunt de acord, mai puţin şeful care a venit azi, am vorbit cu el, i-am spus ce vrem, şi nu prea e de acord. Azi nu a participat la meeting pentru că e încă în libere şi mi-a spus decând a venit ca el nu e aici, e în CTO. I-am spus că oricum , am de gând să vorbesc cu patronul şivedem ce facem, dar nu i-a căzut bine. Ştiu cam ce gândeşte, că îi subminez autoritatea dar nici gând, dar dacă el înghite orice, eu am stomacul mai sensibil şi mai am de gând să schimb câte ceva, cu care a fost de acord.Aici când plecăm în patrulare, avem numai 2-3 puncte de reper de la care se raportează unde ne aflăm, în rest, linişte şi pace. Putem să călcăm pe o mina, putem să nu ne facem auziţi două ore, nimeni nu se impacientează, nimeni nu se întreabă de ce. În plus, nu sunt puncte de reper, distanţele între obiective nu sunt cunoscute. Am hotărât să măsurăm cu kilometrajul maşinii distanţele între puncte, să stabilim puncte noi şi să le marcăm în limita posibilităţilor şi în plus, raportarea se va face obligatoriu la fiecare 20 sau 30 de minute – asta hotărâm mâine – ca să avem în permanenţă informaţii despre viaţa oamenilor şi mersul patrulei. În ultimul timp au fost câteva incidente cu maşini care au trecut peste mine improvizate şi ăştia deştepţii de la comandament au hotărât ca măsuri să ne punem saci de nisip în maşină ca în caz că sărim în aer să fim şi îngropaţi în nisip, să nu mai fie nevoie să ne îngroape ei. Şi au mai decis să ne punem vestele antiglonţ sub fund când patrulăm deci să nu le mai purtăm pe noi, ci să le punem sub fund, să ne rămână intacte măca bijuteriile, în caz că sărim în aer, să aibă cu ce se juca nevestele acasă. Deci vestele antiglonţ s-au tranformat în cuibare.
În curând vor înfiinţa perne antischije sau plasa de ouă anti mine.Şi au cerut comandamentelor de sector să trimită propuneri pentru SOP-uri pentru situaţie. Impotenţii, nici nu sunt în stare să gândească.,le trimit altora ordine să le facă treaba.
Dacă mă voi muta în HQ Asmara, am de gând să schimb câte ceva,sunt pus pe răscoală.