SCMD între decese şi fibrilaţie

Azi 21.04.2013 în două oraşe ale României, Bucureşti şi Craiova, au închis ochii sătui de viaţa asta şi bătaia de joc la care suntem supuşi doi buni colegi şi prieteni: Col (r) Costel Gălăţeanu de la Filiala Sector 6 Bucureşti şi col (r) Mitrulescu Valeriu Jan, de la Filiala Craiova. Dumnezeu să îi odihnească şi să îi primească în împărăţia sa, căci au scăpat de iadul de aici.

Între timp, SCMD dă simptome şi rateuri. De o săptămână sindicatul militarilor a intrat în fibrilaţie. La Braşov, demult anunţata desfiinţare a filialei SCMD a avut în sfârşit loc cel puţin la nivel declarativ, domnul Gl.(r) Mandu, şeful atâtor comisii şi  asociaţii omul care nu ar putea trăi fără să fie preşedinte al cuiva, a anunţat că filiala s-a desfiinţat. Acuma, dacă filiala s-a desfiinţat sau nu rămâne de văzut. Situaţia este confuză şi datorită faptului că în statutul sindicatului, făcut pe genunchi şi necompletat după patru ani de funcţionare, datorită refuzului domnului Dogaru, nu se face nici o referire cu privire la desfiinţarea filialelor aşa că fiecare face cum îl taie capul. Mandu se face că desfiinţează filiala, aparent nemulţumit de conducerea sindicatului, (adică de acelaşi Dogaru pe care timp de 3 ani l-a proslăvit şi protejat pănă la umilire), dar fără a îl nominaza, în binecunoscutul şi neuitatul stil BOB, impersonal, cu laşitate şi obedienţă. Teoretic, conform declaraţiei din mesaj, se pare că domnul Mandu reproşează”conducerii” anumite aspecte despre care eu personal, doamna Cobuz, doamna Ana Winzer ,răposatul general Zăpor,  apoi filiala Craiova şi alte filiale din Bucureşti, Slatina, Focşani,  vorbim de ceva timp. Eu vorbesc despre asta de 3 ani de zile şi nu m-a crezut nimeni până acum un an. Deci ce îl supără pe domnul Mandu?

2.1. Lipsa de unitate, conlucrare şi coordonare sindicală în scopul îndeplinirii obiectivelor SCMD;

2.2. Situaţia necorespunzătoare a rezolvării legale a litigiului pensiilor militare diminuate;

2.3. Absenţa unei strategii sindicale;

2.4. Compromiterea, prin limbaj şi atitudine, a valorilor care ne-au consacrat;

2.5. Promovarea stărilor de confuzie, delăsare, amânare şi manipulare a structurilor teritoriale;

2.6. Persitenţa şi consistenţa situaţiilor dramatice cu care se confruntă unii camarazi;

2.7. Poziţionarea forţată în jocurile de putere politică, între minciună şi adevăr ce au generat situaţii compromiţătoare.

Îmi amintesc că pe vremea când filialele Craiova, Sector 6, spuneau aceleaşi lucruri, domnul Dogaru nu se ruga de ei să revină,  ci îi anatemiza, îi prezenta drept destabilizatori, vânduţi lui Oprea, lui Băsescu, spunea că vor să facă rău sindicatului. Ciudat comportament acuma, să te rogi de un om să se întoarcă după ce te-a făcut arşice. De ce nu s-a rugat şi de Elena Cobuz sau Ana Winzer ? Le ţine “suspendate din funcţie “ de doi ani de zie,  nu vrea să accepte că aceste persoane practic nu mai există în sindicat pentru simplul motiv că nu au mai plătit cotizaţia cel puţin de doamna Winzer sunt sigur.

Revenind la domnul Mandu,  şi “supărarea” lui,  toate aceste acuzaţii sunt corecte, dar le lipseşte sinceritatea şi obiectul muncii sau mai bine zis cine anume din conducerea sindicatului se face vinovat, pentru că dacă ne luăm după organigramă şi domnul Mandu făcea parte din conducere fiind şi el vicepreşedinte. Şi atunci ce face, îşi dă palme în oglindă, se revoltă  împotriva sa şi se autoflagelează?Teatral şi lipsit de demnitate.  Domnule Mandu, nici măcar în ceasul al 12- lea nu aveţi curajul răspunderii, sau faceţi doar un joc de glezne, cum spuneam la prima dumneavoastră  încercare de a critica şi demisiona?

 Practic domnul Mandu se pare că ar fi supărat pentru că nu a avut ocazia să se aşeze în fruntea protestatarilor pe data de 19, la Bucureşti, să îl vadă şi pe el presa şi să vadă colegii de lojă că are influenţă şi poate influenţa viaţa unui segment important de militari fie ei şi rezervişti. Pe mine personal nu mă interesează dacă face sau nu parte din MLNAR, nu am destule date nici să afirm că aşa ar fi şi nici să spun dacă e bines au rău, dar atunci când intri într-o structură şi pretinzi că o faci pentru binele colectivităţii, e bine să ţii cont de interesele ei, nu ale tale şi să nu uiţi că o colectivitate sindicală  trebuie să meargă mai departe  chiar dacă şeful îi moare sau demisionează. Dacă nu ar fi fost aşa, noi ca stat trebuia să ne desfiinţăm la fiecare schimbare de domnitor. Slavă Domnului că Decebal nu a avut ideea de a desfiinţa statul dac înainte de a-şi lua viaţa.

Nu ştiu câţi membri au participat la şedinţa din 16.04 a filialei Braşov, dar să îţi aduni un număr de devotaţi, să spui că aia e adunare generală şi să declari că desfiinţezi o filială lăsând atâţia oameni în ploaie, cu procese pe rol, cu cotizaţii plătite până la sfârşitul anului, fără să te întrebi măcar ce vor face în continuare,  sau să îi consulţi,  mi se pare nu doar nestatutar dar şi crud. Un astfel de om a condus o filială timp de trei ani. Sincer, cred că la fel ar face şi domnul Dogaru, dacă cumva va ajunge la concluzia că îşi pierde scaunul şi nu va mai putea rămâne în fruntea sindicatului. De aceea gestul lui Mandu nu mă miră. Ce a urmat gestului său a fost însă de toată jena. Unii au sărit la gâtul lui Mandu, alţii la gâtul conducerii sindicatului dar şi unii şi alţii sunt din cei care pănă atunci au făcut frumos în faţa lui Dogaru. Domnul Dogaru însuşi încălcând dreptul la exprimare al filialei Braşov şi demonstrând a nu ştiu câta oară că pentru el Democraţia înseamnă nimic, intervine nestatutar pe pagina de blog a filialei Braşov, profitând de faptul că domnul Rînciog, mâna sa dreaptă este proprietaruul blogului şi poate face ce vrea cu el şi lasă acolo un mesaj prin care îl “dojeneşte” pe Mandu dar tot ca la BOB, fără a-i pronunţa numele, ca într-un joc bine pus la punct, în care fiecare se face supărat dar practic joacă o piesă ieftină aşa pentru a-i linişti pe fraierii care  vor acţiune sau pe cei care vor schimbare. În toată intervenţia sa, domnul Dogaru nu pomeneşte nici măcar odată numele preşedintelui filialei, nu pentru că nu l-ar mai suporta ci pentru că practic nu are ce să îi reproşeze, doar a făcut un joc stabilit dinainte.

Dar domnul Dogaru se ia de membrii biroului, şi face apel la membrii filialei rugându-i pe primii să se întoarcă  la lucru, pentru că “ţara îi aşteaptă” iar pe membrii ordinari îi roagă să participle la viitoarea şedinţă care va fi condusă de domnul Bălan. Cu ce ocazie? Alooooooooooooooooooo, domnul Dogaru, nu suntem la şedinţele de partid să vină nu ştiu cine de la centru să pună ordine în organizaţile de bază. TREZIŢI-VĂ, A TRECUT VREMEA AIA. Adunarea generală şi NUMAI ADUNAREA GENERALĂ ARE DREPTUL DE A DECIDE, NIMENI ALTCINEVA, NICI MANDU, NICI BĂLAN, NICI TUDOSE, NICI DOGARU. PUNCT!

Mai face domnul Dogaru nişte afirmaţii de te doare bulbul rahidian. Ia să auzim ce spune :

 “  –  filiala nu are personalitate juridică, reprezentând modul de organizare internă a sindicatului;

  –  toate filialele au fost constituite, statutar şi legal, de cel putin doi reprezentanţi ai membrilor fondatori, care au constituit sindicatul, ca atare nu se pot dizolva prin decizie a BO, ci prin decizia celor care le-au constituit, aprobata de CNR;

    – membrii aleşi in conducerea BO al filialei nu-şi pot da demisia, pentru ca nu sunt salariaţi ai SCMD. Îşi pot, in schimb, anunţa retragerea din BO, pentru ca este dreptul domniilor lor. În ceea ce priveste renunţare la calitatea de membru al SCMD, legal aceasta poate fi luata in calcul, chiar si cu votul CNR, numai la un an si o luna, de la incetarea termenului de acoperire prin cotizatie. Statutar, orice persoana devine membru de sindicat, din momentul in care a platit cotizatia!”

NIMIC MAI FALS, MAI AIUREA ŞI MAI NEADEVĂRAT. NU CEI DOI , SAU TREI, SAU 10 INVITAŢI CARE AU LUAT PARTE  LA CONSTITUIREA  FILIALEI CA INVITAŢI AU CONSTITUIT FILIALA, CI CEI CARE AU FOST PREZENŢI ÎN SALĂ CA MEMBRI AI FILIALEI ÎN MOMENTUL ÎN CARE S-A CONSTITUIT. Nu contează cine a fost la cheful de după şedinţă, nu acei oameni reprezină adunarea  generală ci cei care au dat banii. Deci domnul Dogaru, sunteţi total paralel şi în ceea ce priveşte statutul şi legea dialogului social şi în ceea ce priveşte democraţia şi în ceea ce priveşte armata. Ne-am cam săturat de amatori puşi pe post de experţi. Întorceţi-vă la istorie dacă nu cumva sunteţi şi pe acolo tot pasager şi lăsaţi sindicatul şi armata pe mâna celor care au făcut armata, ca meserie, nu de râs. DE TREI ANI VĂ SPUN CĂ SINDICATUL  ESTE ÎNFIINŢAT ILEGAL ŞI ARE PREVEDERI CARE CONTRAVIN LEGILOR ŢĂRII ŞI PREVEDERILOR INTERNAŢIONALE LA CARE ROMÂNIA ESTE SEMNATARĂ DAR VĂ FACEŢI CĂ NU ŞTIŢI, CONDUCÂND DUPĂ URECHE. Abia anul trecut la ultima CNR aţi binevoit să acceptaţi ideea modificării statutului, la presiunea “străzii”. Iar pe avocatul care v-a spus că membrii BO nu au dreptul să îşi dea demisia din funcţiile pe care le deţin pentru că nu sunt salariaţi şi că trebuie să aştepte un an de zile până vi se scoală domniei voastre cocoşul de la ceas spuneţi-i că este avocat aşa cum sunteţi dumneavoastră militar.

Revenind la revendicările Domnului Mandu, ca şi ale domnului Popescu, acestea făceau parte dintr-un plan al domnului Dogaru care făcându-se că nu agreează astfel de procedee pentru că semnase şi el un pact de coabitare cu Duşa şi Oprea (pe care acuma atât el cât şi domnul Pricină îl laudă pe la toate colţurile),  pe sub mână îi îndemna să se facă că protestează, ca să mai strângă şi el un pic chinga şi să aibă cu ce “să se plângă” în faţa sindicaliştilor dar şi a puterii cu care bătuse palma spre bucuria  lui Băse. Mesajul e: “domnilor, eu sunt pentru dialog, dar ce mă fac cu oamenii ăştia că vor proteste”. Pe de altă parte, când iese la TV, ca să vadă tot sindicalistul cât este de revendicativ şi cum combate el spune că vrea sânge pentru sânge. Aşa că atunci când e luat la intrebări ba de unii ba de alţii el are argumente: “da de unde, aia a fost de faţadă, eu de fapt ştiţi ce vreau, v-am spus clar nu ?” Deci domnul Dogaru a luat şi el obiceiuri de politician, minţind pe toată lumea numai el să rămână acolo unde e.  Şi asta nu o spun eu, o spune chiar domnia sa, foarte clar şi foarte iresponsabil.

 “Personal, sunt decis să merg până la schimbarea clasei politice, dacă altfel nu se poate! În nici un caz, nu-mi permit să abordez raporturile cu politicienii altfel decât prin prisma mentalului acestora, care nu  cunoaşte decat nuanţe de “gri”. Niciodată “alb”, niciodată “negru”, numai “gri”! Cine crede că în politica românească numai Băsescu minte aşa cum respiră, se înşeală! Iar noi, ca să învingem, trebuie să avem toate datele depre “inamic”, să-i cunoaştem şi să-i utilizăm slăbiciunile, nu să acţionăm, exclusiv, potrivit doleanţelor şi calităţilor noastre.”

Aproape fiecare cuvând din aceste  fraze  merită analizat şi tradus, pentru că nu am văzut nicăieri mai multe gogomănii, grandomanie, aberaţii şi minciuni/cmp ca în aceste cuvinte care se vor o scurtă expunere a strategiei care l-a condus pe domnul Dogaru în lupta sa. Păi ceea ce spune domnia sa este exact ceea ce ne spune şi Ponta şi nu vrea domnul Dogaru, adică „coabitare”. Ce contează culoarea “inamicului” principiile, promisiunile, dorinţele, sau calităţile, alea sunt minciuni , noi trebuie să ne facem preş, să ne facem că muşcăm dar să lingem, să fim şi noi ca şi cei cu care luptăm. Aşa s-a introdus domnul Dogaru în mentalul politicienilor, uneori şi prin birourile lor şi a stat aşa de mult acolo pentru a le cunoaşte slăbiciunile încât s-a confundat cu ei, le-a preluat obiceiurile şi a minţit şi el pe bietul sindicalist până ce acesta nu a mai ştiut la cine să se uite şi aşa dintr-un sindicat cu 20000 de oameni am ajuns unul cu 4000. Acuma la fel de adevărat este că mulţi au plecat după ce s-au văzut cu pensiile ridicate, dar ar fi rămas mulţi dintre ei dacă aveau lângă cine să stea. Situaţia în care se află sindicatul astăzi se datorează şi politicii de dezbinare a guvernelor care au condus şi încă conduc ţara, dezbinare cărora cei mai mulţi le-au căzut pradă prea uşor, dar şi şi lipsei de perspectivă şi proastei conduceri a DOMNULUI DOGARU, eu nu mă feresc să spun lucrurilor pe nume ca domnul Mandu, eu nu am ciocnit pahare cu stimabilul, nici nu am primit bani pentru cheltuieli în avans ca să mă tem să vorbesc. Deci dacă acest sindicat mai vrea să reprezinte sau să facă ceva în spectrul social, altceva decât circ şi praf, înainte de a trece la luptă cu balaurii tradiţionali trebuie să îşi facă curăţenie în propria grădină, apoi să iasă în stradă. Orice acţiune, indiferent că se va numi manifestaţie de protest sau conferinţă de presă sau amândouă la un loc sau struţocămilă, care va purta girul lui Dogaru şi va îl va avea în frunte va fi un fiasco, pentru că indiferent câţi sindicalişti vor participa sau ce vor cere, la microfon va fi acelaşi Dogaru care va cere sânge pentru sânge, haos, intervenţie în Ungaria, desfiinţarea Guvernului, a Parlamentului sau mai ştiu eu ce visează şi va face din acea activitate un mare rahat care nici măcat nu va face plici.