Cand arde, apar sclavii de serviciu

Un comunicat al Ministerului Apărării Naționale mi-a aprins iarăși focul întrebărilor  legate de modul în care este tratată armata.

”Buletin Informativ: În perioada 3-6 mai, 56 de militari au intervenit în Munţii Călimani şi Munţii Bârgăului  pentru stingerea incendiilor de pădure .

   Un detaşament format din 11 militari cu un autocamion DAC, din cadrul Diviziei 4 Infanterie „Gemina”, acţionează luni, 6 mai, pentru limitarea efectelor unui incendiu de pădure din Munţii Călimani (zona localităţii Dornişoara, judeţul Suceava).    56 de militari au acţionat pentru stingerea incendiului care a afectat peste 25 de hectare de pădure din Munţii Bârgăului (zona localităţii Zgârciu Terha, judeţul Bistriţa Năsăud) şi Munţii Călimani.

            Intervenţiile militarilor din Batalionul 117 Artilerie Prundu Bârgăului şi din Batalionul 17 Vânători de Munte Vatra Dornei (ambele din componenţa Diviziei 4 Infanterie „Gemina”) au fost realizate la solicitarea autorităţilor locale.

Biroul de Presă”

Este bine că armata, militarii ajută la stingerea unor incendii, este bine ca poate au reușit să evite extinderea unui incendiu si au dus la limitarea pagubelor evitând  provocarea unor tragedii, dar cu ce riscuri, in ce condiții și mai ales cu ce bază legală?A interesat pe cineva dacă soldații au avut o pregătire privind modul de acțiune în astfel de situații și dacă au avut echipamentul și tehnica necesară intervenției? Nu, au fost trimiși cu lopeți și eventual măștile contra gazelor, să nu se intoxice cu fum și atâta tot pentru că mai mult nu are țara asta condusă de o bandă de hoți. În alte țări există în dotare elicoptere prevăzute cu rezervoare uriașe de apă pentru a se acționa din aer, fără a pune în pericol viețile oamenilor. La noi așa ceva se vede numai în filmele SF.

Asta nu spune nimeni, pentru că lumea așa a fost învățată, când e greu, chemăm armata echipată cu lopeți.  Nu mai spun de pe ce vremuri ne-am obișnuit să luăm armata drept ”SCLAVUL DE SERVICIU” al conducătorilor, primarilor, prefecților, guvernelor, secretarilor de partid, președinților de CAP  incompetenți și veroși. Așa a fost de când mă știu și așa vom rămâne atâta vreme cât armata este condusă de generali numiți, destituiți, schimbați sau promovați de o clasă politică coruptă.

Astăzi, lumea, presa, politicienii strigă peste tot că pensionarii militari au pensii nesimțite, că nu au produs nimic, că nu au participat la nici un război, că nu și-au lăsat sângele sau picioarele pe alte meleaguri, deci practic după unii, nu ar merita nici pensie, oricât ar fi ea, pentru că nu au murit pentru ei. Ideal pentru societatea noastră ar fi ca militarii să lucreze până nu mai sunt în stare să țină arma în mână, iar apoi să moară, natural sau eutanasiați, precum câinii străzii, pentru că nu îi mai dorește nimeni și nu își mai au rostul.

Astăzi lumea îi arată cu degetul pe militarii de ieri, și îi înjură că își cer drepturile ciuntite de guvernele de azi, pentru că ”nu au făcut nimic”, ei, rezerviștii de azi, sunt ”generația lui Ceaușescu, toata viața nu au făcut altceva decât să meargă la cules de porumb, struguri, fructe” nu au participat la nici un război, deci nu merită respect. Au uitat cei care gândesc așa și lucrau prin CAP cum îi așteptau pe soldați să vină să facă ceea ce trebuiau să facă ei. Au uitat cei care munceau în fabrici cum se rugau să nu îi scoată șefii de partid de la muncă, să își poată face și ei planul  și cum se bucurau când auzeau că a fost trimisă armata în agricultură.

Au uitat, dar acuma pe aceiași oameni pe care îi așteptau la inundații și cutremure, pe care îi aclamau în decembrie 89 îi învinuiesc  că nu au murit, nu au fost răniți și au muncit în locul lor sau alături de ei în agricultură și prin șantiere. Când țării, societății civile îi ardea buza, sau pădurea, sau casa, armata era cu ei dar ei, societatea civilă, când au de gând să fie cu militarii?

Mie mi s-ar părea normal să se considere, să se constituie să se stabilească un contract între armată și societatea civilă, ceva care să stipuleze: noi, militari suntem alături de voi ori de câte ori aveți nevoie, la incendii, inundații, înzăpeziri, secetă, alte cataclisme naturale sau provocate de voi, cutremure, războaie, conflicte și ne vom pune chiar și viața noastră în joc pentru a salva viețile  și bunurile voastre. La rândul vostru,  voi, societate civilă sunteți alături de noi, nu vă cerem viața, doar să ne respectați meseria, să ne lăsați să avem o pensie liniștită, și să vegheați să ni se respecte drepturile pe care tot voi ni le stabiliți prin legile pe care le votați, fără a vă bate joc de ele, fără a le schimba, pentru că nici noi nu schimbăm condițiile contractului în timpul derulării acestuia. Noi nu spunem : ”nu mergem în Afganistan, pentru că nu așa ne-a fost vorba la început, sau nu mergem la incendiul acesta, pentru că voi l-ați provocat și noi acționăm numai la cataclisme naturale. Noi vă asigurăm liniștea cât suntem activi, voi o asigurați pe a noastră, când suntem pensionari. Ce spuneți, vi se pare că cer mult militarii ? De fapt prima parte, cea cu obligațiile militarilor sunt deja puse în practică, deja se întâmplă, dar societatea nu are nici o obligație față de cei pe care îi cheamă de fiecare dată să le apere averile și viața. Mie, ca simplu cetățean mi se pare nu doar incorect ci chiar nedrept, cu atât mai mult cu cât sunt sigur că mâine, actualii militari activi vor fi întrebați de aceiași civili care astăzi îi cheamă să stingă incendii, să facă poduri peste ape, să le curețe zăpada din fața casei în timp ce ei stau la crâșmă:”dar voi de ce vreți pensii nesimțite, ce ați făcut  voi pentru ele? Ați apărat țara ? Nu, că nu am fost în război, ați fost doar prin Afganistan să vă umpleți de bani și ați ieșit la plimbare prin zăpezi când v-au chemat politicienii, ca să le protejați  firmele căpușă care ar fi trebuit să ne curețe drumurile.” Asta se va întâmpla peste 20 de ani. Aceste lucruri ar fi trebuit stipulate în Statutul cadrelor militare, la articolul 1. Aceasta ar fi trebuit să fie grija președintelui și parlamentarilor vizavi de statutul cadrelor militare, nu cine aprobă rămânerea în activitate  sau trecerea în rezervă a generalilor și cine controlează capii armatei și ai serviciilor secrete și speciale.

Și atunci mă întreb eu, în numele cui, cu ce drept și pentru cine își pun acești militari viața în joc acum, dar mai ales în ce bază legală? Ultima frază din comunicat, ne dă o  mică informație:  ”Intervenţiile militarilor din Batalionul 117 Artilerie Prundu Bârgăului şi din Batalionul 17 Vânători de Munte Vatra Dornei (ambele din componenţa Diviziei 4 Infanterie „Gemina”) au fost realizate la solicitarea autorităţilor locale ”dar aceasta este insuficientă. Bun, la cererea lor, dar care este baza legală? Ce articol din lege a îndreptățit și a stat la baza acestei cereri  și a aprobării ei ?

Din câte cunosc eu, armata este scoasă din cazărmi pe timp de pace, în 2 situații: la calamități și dezastre naturale, dacă s-a decretat starea de urgență sau necesitate, sau pentru prestarea unor  servicii contra-cost  la cererea unor persoane fizice sau juridice, incluzând autoritățile statului, cu ordin al ministrului. În Legea 346/2006, Legea Apărării, se prevede:

 ”Art. 53

(1) Ministerul Apărării poate angaja și executa, la cerere, prin unitățile sale, prestări de servicii pentru persoane juridice sau pentru persoane fizice, în domeniile și în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării.

(2) Structurile de forte prestează servicii cu caracter obligatoriu prevăzute de lege. Tarifele aferente acestor servicii, inclusiv cele în regim de urgență, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Cu sumele rezultate in urma executării acestor activități, încasate in cadrul aceluiași exercițiu financiar, se reconstituie creditele bugetare utilizate în acest scop.”

Ar putea preciza cineva din MApN în care din situații s-au aflat unitățile care au intervenit în cazul enunțat mai sus și care sunt articolele de lege în baza cărora s-a acționat ?Aș recomanda colegilor din departamentul Media al MApN ca atunci când mai dau astfel de comunicate, să adauge alături de informația privind cererea organelor locale și baza legală, articolul de lege în baza căruia s-a făcut cererea ca și baza obținerii aprobării. Asta pentru a preveni situații neplăcute care ar putea decurge din aplicarea art.8 punctul b,alin 3, din Legea 80, care spune:

” Cadrelor militare nu li se poate ordona și le este interzis să execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului și convențiilor internaționale la care România este parte; neexecutarea ordinelor în aceste condiții nu atrage răspunderea penală și civilă a subordonaților.”

Dacă nu se aplică acest articol, se vor trezi și comandanții de unități și subunități în situația domnului Oprea și a celor care i-au executat ordinele privind calcularea pensiilor militare și nu știu dacă or să aibă toți câte un fin  pe post de prim ministru  ca să scape basma curată. La CMZ București se aude ? Societatea civilă ar trebuie să decidă ce vrea. Vrea o armata profesionistă cu adevărat care să se ocupe numai de problemele ei, atunci trebuie să o lase să se ocupe de instrucție și pregătirea pentru luptă. Vor să o folosească la toate situațiile  cărora ”managerii” de elită ai societății nu le fac față încasând bani prin societățile private clientelare fără să miște un deget? Atunci să nu o mai întrebe de ce a participat la munci, la deszăpeziri, la inundații și să nu le mai spună militarilor  că au salarii mari și nu fac ceea ce trebuie să facă. Și mai trebuie să aleagă societatea civilă între a avea un ministru civil paralel cu problemele și aspectele armatei care să răspundă la ordine politice, folosind elicopterele armatei pentru transportul colegilor de partid ai ministrului, asigurând din când în când ”protecția” mai marilor politici, sau vor o armată cu un ministru militar, ales de statul major al armatei, aprobat de parlament și numit de președinte, care să răspundă militărește în fața Parlamentului ? Ceea ce avem acum nu este controlul societății civile asupra  armatei ci conducerea armatei de către clientela politică. Acolo unde un primar membru al unui partid de guvernământ schimbă oameni în ministere pe motiv de corupție, dar procuratura nu ia nici o măsură și nu se constată nici fapta dar nici făptuitorul, mai miră pe cineva că generalii armatei se joacă cu casele și terenurile armatei ?  Dar ce, ei fac parte din altă societate? Se întreabă cineva cum au ajuns mulți dintre ei generali sau șefi ai diferitelor structuri ?  Nu, pentru că nu e nevoie, se cunoaște . Câtă vreme armata, poliția și justiția vor fi conduse de oameni politici numiți de lideri politici, să nu mire pe nimeni că armata, poliția și  justiția, vor fi corupte așa cum este toată clasa politică. Peștele de la cap se împute! Partea ciudată și tristă este că deși se împute de la cap, se curăță de la coadă.

PS: În timp ce politicienii își bat joc de armată și o croiesc după chipul și asemănarea lor, împănând- o cu rubedenii sau ”prieteni devotați”, în America un militar rănit în Afganistan așteaptă mila americanilor și contribuțiile bănești ale unora care nici nu știu unde e România, ca să își poată plăti spitalizarea și protezele necesare continuării vieții. Ce face Ministerul și Parlamentul pentru el ? S-a gândit cineva la acești oameni fără mâini și picioare pentru a trece in Statutul Cadrelor Militare modul cum se rezolvă astfel de cazuri ? Nu, pentru că nu e general și nici nu ocupă o funcție de conducere de care să aibă nevoie președintele sau premierul. Generalii  nu își pierd mâinile și picioarele chiar dacă le bagă până nu se mai văd în domeniile armatei, precum domnul Bădălan, sau mai nou Pigui Traian, fost șef al Direcției Domenii și Infrastructură al armatei. Ei nu își pierd nici libertatea, pentru că în cel mai rău caz primesc ceva cu suspendare și își păstrează chiar și banii și decorațiile primite pentru ”serviciile” aduse. Iar dacă cooperează și îi dau în gât și pe alții scapă basma curată.