Scrisoare deschisă

Am primit de la un vechi coleg și amic, un material legat de pretenția nu doar absurdă ci și tragicomică a dulapului național de a ajunge mare șef al armatelor NATO, el, cel care consideră că armata este o pierdere de timp. Acuma vrea să fie șef peste cei care pierd timpul executând ordinele iraționale ale politicienilor, bineînțeles din dragoste pentru ei. Voi posta această scrisoare pentru că în mod cert reprezintă punctul de vedere al câtorva zeci de mii de militari români, chiar dacă nu toți ar folosi aceleasi cuvinte. În definitiv esențial este sentimentul generat de această neobrăzare fără margini a unui specimen care cu toate eforturile și tot ajutorul unor psihologi reputați, nu poate fi definit. Lectură …ușoară!

Către… „lucrul bine făcut”

Cetățene Iohannis,

Îți scriu cu durere în suflet. Îți scriu cu dezgust. Dar îți scriu cu sinceritate și bună credință.

Îți scriu la persoana a II-a singular (și-mi cer scuze cititorilor că adopt acest ton direct, neprotocolar), dar vârsta mea și statutul meu de om liber, contribuabil corect și cetățean onest, provocat de atitudinea ta ca președinte, îmi dau acest drept… ba chiar mă obligă…

Știu că vor fi cusurgii și cârcotași care vor sări ca arși și vor trece la condamnări și etichetări, la adresa aserțiunilor mele, ba poate și la niscavai pupături în locurile tale dosnice, dar eu vreau să-ți spun cum se văd lucrurile de la mine, om simplu care își servește țara de la 14 ani, care și-a făcut datoria ca militar peste 30 de ani, care a muncit cinstit în mediul privat încă 20 de ani și care vrea să-și mănânce pensia bine meritată cu onoare și demnitate, într-un climat civilizat, în liniște și pace.

Nu aș fi reacționat dacă acum, la sfârșitul celor două mandate catastrofale de președinte, ți-ai fi văzut de ale tale, ți-ai fi administrat casele procurate cu sudoarea meditațiilor, ai fi schiat și jucat golf, ai fi călătorit în lumea largă, (tot) pe banii românilor pe care îi disprețuiești în mod evident și te-ai fi bucurat cu aceeași „megalomanie, cinism și iresponsabilitate”  de viața unui pensionar cu adevărat „special”. Am citat din profilul făcut cu atâta acuratețe de psihologul dr. Iulian Laurențiu Ștefan (1).

Dar nu te poți abține. Este evident. „Primitiv. Avar. Brutal. Nerafinat.” (2)  … și am citat din aceeași evaluare psihologică invocată mai sus… împins din spate de cei care te-au scos din pălărie, te-au propulsat și susținut… te-ai decis să te autopropui, să internaționalizezi conceptul de „stat eșuat” la nivelul NATO? În numele României? Pe spinarea Armatei române și a militarilor pe care i-ai umilit? Pe umerii celor care au asudat cu adevărat pentru ca tu să-ți faci călătorii cu aeronave de lux, în ținuturi exotice?

E prea mult! E prea de tot! Chiar și pentru un popor blajin cum este neamul românesc.

Știu că vor fi voci care vor invoca „onoarea de a avea un reprezentant din est”, „oportunitatea de a conduce o organizație internațională de prestigiu”, „șansa de a fi la masa marilor decizii politico-militare” blablabla, dar asemenea elucubrații nu pot veni decât din partea obedienților, incompetenților, analfabeților și a trădătorilor. Eu aș fi stânjenit ca la conducerea NATO să fie unul ca tine… fie și cu buletin de Sibiu.

Chiar vrei un job la o multinațională? Apelează la amicii pe care i-ai servit cu vârf și îndesat. Dar în mediul privat… sau poate la aceia care te-au decorat pentru servicii aduse țărilor lor.

Cetățene Iohannis,

Când ai ajuns președinte în primul mandat și ca urmare a votului meu (pe care l-am regretat amarnic), mi-am zis:

„Neamțu’ ăsta ne transformă, în doar câteva luni, în partenerul strategic al Germaniei și al Austriei”. „Cu neamțu’ ăsta intrăm în Schengen într-un an.” „Cu acest (fost) profesor neamț România va deveni educată și civilizată… o țară a lucrului bine/nemțește făcut.”

„Sufletu’ lui Avram Iancu”, am zis după primii doi ani de speranțe terfelite. Ne-ai păcălit pe toți… de două ori… iar acum vrei să păcălești țările și armatele NATO?

E prea mult! E prea de tot! Căci în realitate nu te recomandă nimic. Nici personal, nici profesional. Uman nici atât. Ori poate știu mai multe cei care te ghidează?

Iată ce spune în evaluarea sa psihologul dr. Ștefan : „Lipsa totală a autoironiei, a umorului, a empatiei, înlocuite cu stări de absență și indiferență afectivă brutale, justificate de o falsă decență, îi dezvăluie sărăcia afectivă….. Dominat de senzația superiorității sociale, devine adesea ridicol și disonant. Dizarmonic. Fals. Crud. Inadaptat.”(3)

Câtă dreptate. „Câtă luciditate, atâta dramă” spunea filozoful german Friedrich Nietzsche (neamț adevărat!).

„Calitățile” de mai sus au fost probate cu prisosință pe parcursul celor două mandate eșuate de președinte… în dauna și pe spinarea românilor pe care îi disprețuiești.

Sprijinit de forțe și interese antiromânești ai lăsat de izbeliște instituțiile statului, ai lăsat securiștii să țopăie în toate domeniile, ai sfidat justiția, te-ai suit cu picioarele pe partidele politice, ai dus în derizoriu social-democrația, ai compromis spiritul liberal, ai încurajat imixtiunea alogenilor, ai făcut praf încrederea oamenilor în politicieni, în alegeri corecte și aproape că ai dus țara în război… nu singur, căci „calitățile” personale nu erau suficiente, ci cu ajutorul unor sforari obedienți și zeloși, cu profil psihologic similar… poate (doar) mai vicleni…

Din cauza unor indivizi ca tine, atât de bine zugrăvit în profilul psihologului Ștefan, am renunțat să mă mai implic în viața civică și politică a țării. Dezgustat, disperat și sătul de mafiile care sugrumă „multilateral” România.  Și nu cred că sunt singurul.

Cetățene Iohannis,

Te asigur că am ajuns să te disprețuiesc. În zece ani la „casa de odihnă și agenția de turism” de la Cotroceni ai compromis funcția de președinte și de comandant al forțelor armate, ai disprețuit poporul român, ai umilit militarii, ai servit alte interese decât cele ale României. Ai produs ridiculizarea calităților neamțului neaoș. Ai batjocorit blazonul de profesor…și nu numai. Ce mai la deal la vale, ai dat cu bâta-n baltă (a se citi „cu paltonul în capota limuzinei”). Ai făcut praf totul… dar mai ales prezentul și viitorul țării. „Pas cu pas.”

Nu-ți ajunge? Mie, da.

Dacă ai avea o brumă de bun simț, te-ai opri… până nu e prea târziu… căci minciuna care te-a fabricat și realitatea deformată în care trăiești trebuie să înceteze… până nu faci mai mult rău României. Poate că românii te vor ierta, dar istoria?

Pe de altă parte, ți-aș sugera cetățene să nu contezi sub nicio formă pe sprijinul românilor și în niciun caz pe cel al militarilor, căci s-ar putea să apară, într-o zi, dintr-o pălărie, caracterizarea de la terminarea stagiului militar cu propunerea de trecere în rezervă cu gradul de caporal și vreun brevet de „specialist de clasă” în arma „croitorie”… există precedente (vezi „Cazul Petrov”)…

Nu știu ce cataclism sau cine știe ce minune ar putea ridica de pe umerii românilor blestemul de a fi conduși de lideri lipsiți de caracter, incompetenți, corupți, șantajabili, anti-români sadea.

10 ani un președinte-jucător (și turnător). 10 ani președinte-călător (și profitor). 20 de ani de dictatură a serviciilor… ghinionul poporului român. Ce ne-o mai pregăti viitorul?

Cetățene Iohannis,

Închei cu îndemnul popular adaptat „Dă-i doamne neamțului, mintea cea de pe urmă”.

Acesta e „nota de plată” pe care ți-am întocmit-o pentru comportarea ta groaznică, ca „om de stat”… (stat degeaba!!).

Fără respect, fără nicio stimă.

„Ghinion” ai să gângăvești leneș… da, dar nădăjduiesc că de data asta să fie al tău, nu al românilor.

Edmond MILEA

Bibliografie:

(1) https://www.activenews.ro/…/Psiholog-de-renume-Iohannis…

(2) idem

(3) idem

Psiholog de renume: Iohannis este primitiv, avar, brutal, nerafinat, fals, crud, inadaptat și altele