Recunosc că nu sunt încă complet vindecat de ”sperantită” încă sunt tributar concepției ” speranța moare ultima”, deci am sperat că România va reuși nu ”un rezultat bun” care ar fi putut fi considerat și un egal după cum spunea chiar Il Luce, ci chiar va învinge Austria, care nu este nici pe departe o ”mare putere fotbalistica. Da, Austria este o mare putere politico-imperialistă, este un dirijor de marcă în economia și politica europeană, dar mai ales românească, dar nu o mare putere fotbalistică. Măcar aici am fi putut să le arătăm și noi măcar un deget, dacă nu pumnul, dar nu, noi nu suntem în stare.
Am crezut că am putea”face o figură frumoasă” pentru că Lucescu chiar știe meserie, dar s-a dovedit că nu e suficient. Ar fi putut face ceva acum 40-60 de ani, când fotbaliștii nu aveau fumurile și aerele pe care le au fotbaliștii de azi, când televiziunile nu făceau sluj în fața patronilor gen Becali, a jucătorilor de fițe, copii de ”regi” sau nume”sonore”umflate, care cu două goluri la națională, luni de accidentări și zero realizări sunt plimbați pe la televiziuni și laudați de pomană, de niște jurnaliști cumpărați de ”promotori” și ”DONI”de doi bani.
Nu poți obține rezultate într-un sport sponsorizat la nivel național de agenții de pariuri. Este absurd să crezi că vei obține valoare reală în sport când ești sponsorizat firme de pariuri sportive, care scot bani negri din pariuri pe sub mână sau din industria alcoolului, inamicul numărul unu al sportivului. Numai în România se poate întâmpla așa ceva, prietenii știu de ce.
Și atunci cum să obținem rezultate, cum sa mai sperăm că putem să fim și noi cineva, măcar în fotbal???
Ceea ce mă miră la Lucescu este cum de acceptă să meargă mai departe cu jucători care nu au probat NIMIC de ani de zile, cum de lasă ”acasă” sau ține ”pe bară” jucători care au dovedit că au valoare, care au dovedit că știu să dea goluri, dar să selecționeze și să păstreze în lot jucători accidentați sau cu probleme medicale, neserioși, care se accidentează ”în cantonament” ??? Miricică, te-ai prostit la 80 de ani, sau te-au convins ”donii” că fără ei nu reziști în România?
Trecând peste jocul haotic, fără nicio perspectivă, fără o idee, cu jucători adunați parcă cu două secunde înainte de începerea jocului, care au dovedit că nu au nimic, nici tehnică, nici idee de joc, nici concepție, nici ambiție, nici forță, nici pregătire fizică, NIMIC, NIMIC, NIMIC pe mine m-a enervat cel mai mult ceea ce am văzut și auzit după meci.
De la comentatorii sportivi până la cei intervievați după meci, totul a fost mai penibil și mai rău decât meciul în sine. Am avut impresia, ascultând declarațiile și comentariile, că Antena 1 ne-a tras în piept și ne-a prezentat alt meci, nu pe cel real, că una am văzut la tv și alta s-a jucat pe teren. Nu am mai trăit această impresie de pe vremea când ascultam la radio transmisiile lui Domozină, când acțiunea se derula în careul Craiovei, iar el de spunea că ”echipa noastră” a ajuns în careul advers. Nu pot crede că suntem atât de rupți de realism. Cum să ne mințim singuri în halul ăsta, cum să ne furăm singuri căciula? Și totuși furtul propriei căciuli a devenit sport național în toate deomeniile. Inclusiv în fotbal. Analizând scurt tactica, echipa, jocul, se ridică câteva întrebări:
- De ce au fost introduși în ”primul 11” jucători care nu au jucat nici măcar în echipele de club?
- Pe ce criterii au fost selecționați fotbaliștii ?
- Ce au căutat în lot jucătoti accidentați, care nu aveau nicio șansă să joace? Au fost incluși doar ca să bifeze o ”prezență” la națională, să le crească ”palmaresul”?
- De ce avem în lot 22 de jucători, când indiferent cum ar juca, sunt jucați 80 de minute doar 11 ?
- Cât timp îi trebuie unui antrenor pentru a realiza că un jucător nu e ”în vână” și trebuie schimbat?
- Ce aștepți, la 0-2, să facă un jucător introdus în minutul 85? De ce îl mai introduci, doar ca să nu te întrebe lumea de ce nu l-ai băgat în echipă, sau ca să îi poți reproșa că l-ai băgat și nu a făcut nimic?
Sincer, eu nu îl înțeleg pe Lucescu. Ce face? El nu mai are nevoie de nimeni ca să îi recunoască sau confirme valoarea. Mergând însă pe drumul ăsta, dacă nu rupe pisica în două, plecând de la relația cu ”federația” până la IMPUNEREA stilului de joc, a jucătorilor și a unei discipline de joc dar și în afara jocului, nu va face nimic. România nu are o boală este bolnavă sistemic, nu avem nevoie de ”o operație”, avem nevoie de o schimbare de ”sânge”, grefă de organe, sistem circulator, osos, piele, TOT și singurul care ar fi putut face asta este Luce, are știință, are nume, are valoare, are putere, totul e să vrea. Putem rata calificarea, chiar și acest mondial este doar o etapă, dar să schimbăm mentalitatea stilul, balcanismul din noi, concepția că ”lasă bă că merge așa” sau ”scoatem un rezultat bun”. În sport singurul rezultat bun e VICTORIA
Dar, așa cum am spus, pentru mine totuși, mai rău decât jocul este atitudinea de după joc, acea tendință de a ”alina suferința băieților” încercarea de a acoperi rahatul și de a transforma nu doar înfrângerea ci și prestația proastă, într-o realizare ”dulce-crișoară”. Să exemplific:
Lucescu: ”Austria s-a prezentat ca o echipă puternică, joacă cu aceiași jucători, aceiași 20 de jucători. Am avut foarte multe momente când am dominat, am condus jocul, am pasat foarte bine… În prima repriză am început bine. Ar fi fost extraordinar să se termine 0-0 prima repriză.” Am dominat? Unde, când? Am condus jocul? Ce joc, țurca??? Haida de, Mircea, ai băut ceva? Ce am început bine? În prima repriză NU AM CONTAT, nu am fost pe teren. Am fost masina aia cu care dă pase un ”tânăr” din reclama cu Pancu, practic doar am dat mingea înapoi austriecilor. Auzi ar fi fost extraordinat să terminăm egal în prima repriză. Extraordinar????? Atunci un 2-0 pentru România la pauză cum ar fi fost? Dar nu poți obține victoria când ție ți se pare extraordinar să scoți un egal.
Dar nici cu reporterii noștri nu te poți pune. Vor echipă, vor fotbal, vor reconstrucție, vor valoare, vor viitor, dar vorbesc despre demisie după două meciuri pierdute. Nici la o echipă de club, unde antrenorul are jucătorii la ordin zilnic, nu poți avea pretenția ca în câteva luni să schimbe total echipa, dar la națională când lucrezi cu ei din 3 în 3 luni, câte o săptămână două.
Culmea este că până și jucătorii s-au molipsit. Chiricheș insinuează subtil schimbarea lui Lucescu declarându-se ”împotrivă„: ”Nu cred că e momentul acum să se vorbească depre plecarea dânsului.Încercăm să aderăm la ideile lui” Cum adică ”încercăm” măi Chiri??? Păi cine vă împiedică? Patronii de la club, mentalitatea sau capacitățile fizice???
Interesantă este și abordarea acestei ”etape”fotbalistice de către comentatorii noștri. În timp ce jocul echipei noastre este îngropat în ”ghinioane” și ”încercări,” deci aproape nimic imputabil echipei, căci ”jucătorii nu au reușit să aducă o bucurie fanilor„ celelalte naționale sunt făcute de râs și criticate aspru pentru victoriile obținute. Astfel, ”Anglia s-a chinuit să îi dea gol Andorei”, Bosnia, echipa care a învins România pe arena Națională și are 9 puncte din 3 meciuri,” a obținut o victorie chinuită în fața celei mai slabe echipe din lume, San Marino”iar ”Albania și Serbia s-au anulat reciproc”, vai de capul lor, pe când noi am mers ceas. Este adevărat, Anglia și Bosnia trebuiesc criticate pentru că s-au chinuit să câștige, pe când noi am mâncat bătaie lejer, fără să depunem niciun efort. Bravo nouă!
D-le colonel, aveau latinii o vorba, zicea cam asa: „Nec Hercule contra plures.” (nici Hercule nu se lupta cu mai multi). E ca in tactica: Alexandru cel Mare, fara armata creata, antrenata si forjata de tatal sau Filip, ar fi ramas poate un tinerel ambitios care ar fi murit in vreo lupta, tinand cont de stilul lui, inainte ca numele sau sa ramana in istorie. Indiferent cat de talentat e un om, nu se poate pune cu un sistem fixat in ale sale.
https://www.art-emis.ro/istorie/martie-mai-1940-radu-r-rosetti-despre-starea-ostirii-mai-este-mult-de-facut
Eh, suna cunoscut cumva? mai in zilele noastre?
Da, sună cunoscut. Pe vremuri, domnitorii nu aveau armată, decât cea „de strânsură” adică din poporul voluntar de nevoie să lupte. Și luptau. Politicienii, acești nenorociți ocrotiți de o justiție năimită, își văd de curvele lor, de afacerile lor, de neamurile lor. Pe banii cui? Înzestrarea armatei repetă un trecut păgubitor, afacerile înseamnă arme second hand, scumpe și depășite fizic și moral, subfinanțarea armatei, lipsa unei strategii naționale de apărare cu tot ce incumbă legislativ și financiar, bataia de joc în sine față de militarii români a politicienilor promovând chiloții cu buci kaki ai altor soldați străini ținuți de sperietoare și pe bani grei pe la noi. Cam asta e. La o adică…ce mai contează…