Am vrut să scriu despre subiectul Lucescu încă de la meciul naționalei cu Canada, dar am zis să nu trag concluzii premature. A urmat egalul cu Cipru după care televizioniștii au început să tragă -e adevărat prin ricoșet- în Lucescu, vorbind despre înlocuirea acestuia, fără însă a îndrăzni să o ceară direct, bătând monedă pe venirea lui Hagi. Una din greșelile lui Luce pe atunci era considerată neintroducerea lui Mitriță în echipă, deși fusese convocat. Mitriță de altfel, deja devenise celebru prin faptul că în ciuda rezultatelor la echipa de club și a formei sportive dar mai ales a talentului deosebit, avea locul asigurat pe banca de reserve, fiind eventual introdus câte10 minute, mai mult pentru a nu i se putea reprosa antrenorului că nu a făcut nimic, decât pentru a face ceva. Nu numai Lucescu, ci și Iordănescu junior îl țineau pe bară sau nu îl convocau, pentru că nu era susținut de marii samsari ai fotbalului românesc și mă refer la cei care ”pariază pe penaltiuri” într-o reclamă de doi bani în care arată ca doi ”mafioți” vopsiți, din anii 30. Niciun ”mare” realizator/comentator sportiv nu a sesizat faptul că jocul prost al echipei naționale are rădăcini mult mai adânci, care nu țin de priceperea sau personalitatea antrenorului, ci de mentalitatea, fițele și moravurile jucătorilor, ridicați și coborâți artificial de sperțurile date presei pentru a-i lăuda la fiecare pasă nimerită, sau ”assist”, la fiecare fault obținut cu văicăreli de călugăriță opărită între picioare, ca să umple fișa de prezentare la talciocul anual. Fotbaliștii naționalei noastre, nu pot lega 3 victorii, așa cum nu pot lega 3 pase, indiferent cu cine joacă sau cine îi antrenează, pentru că le-a intrat în cap că nu pot fi înlocuiți, pentru că cei care îi dețin dau șpagă și fac presiuni la federație să le convoace băieții ca să poată să îi vândă la preț. Generației”de suflet” i-a crescut nasul și acuma nu mai poate coborâ cu el pe pământ. Gogoși umflate cu heliu de te apucă râsul când îi vezi cum joacă. Degeaba l-au atacat televizuinele de profil parșiv și insistent, degeaba au tot întrebat ei insinuant dacă Hagi vrea să vină la națională, căci Lucescu nu era un antrenor care să capoteze la bețele lor strâmbe băgate prin gard, chiar dacă a recunoscut finalmente că a reacționat emotional și trebuia să joace altfel la ultimul meci, că a vrut să le mai dea o șansă unor jucători, etc. E adevărat, o echipă nu se formează în două săptămâni, e nevoie de chimie, de înțelegere, acceptare, adaptare și aplicare a unui sistem de joc, lucru care nu se poate face cu lăutari de cartier, ci cu virtuozi, cu profesioniști ai meseriei, ori noi nu prea avem fotbaliști profesioniști în actuala națională. Am avut un Ștefănescu, un Gică Popescu, un Cristi Chivu și încă câțiva, dar acum mă îndoiesc că se mai poate lăuda careva că e profesionist, indiferent cu câți bani ar fi plătit sau la ce echipă”mare” ar juca. Deci rezultatele naționalei nu pot fi puse numai în spinarea antrenorilor ci și a mentalității jucătorilor. Greseala pe care a făcut-o Lucescu a fost că nu a tăiat în carne vie, nu a înțeles că nu are în mână o echipă ci o adunătură de orgolii și fumuri, că atunci când ”echipa”nu merge, trebuie să se bazeze pe cei care pot face singuri un meci, căci în astfel de situații, doar talentul poate înlocui strategia și schemele. Din păcate a ținut pe bară singurii jucători care aveau sclipiri, care nu aveau nevoie de”echipă” ca să înscrie, iar aceștia erau Mitriță și Baiaram. Nu spun asta pentru că sunt olteni, ci pentru că asta e adevărul. Acești doi jucători puteau face orice cu mingea dacă ajungeau cu ea în preajma careului de 16 advers. Dar Lucescu nu, el se ruga de Ianis și Munteanu să joace la echipe ca să îi poată convoca deși nu dăduseră pe dinafară.
Și acuma ajungem la cea de-a doua problemă pe care aceeași presă care mai că îl linșase pe Lucescu după egalul cu Cipru, care îi reproșa că nu l-a băgat pe Mitriță, o disecă acuma și îl învinuiește pe Mitriță că s-a retras de la Națională, că așa ceva nu se face, că e român, etc. Dar ei când dădeau cu Lucescu de pământ pentru că așa cereau machidonii nu trebuiau să se gândească la”echipa națională”??? Eu cred că această presă sportivă este vinovată în proporție de 30% de rezultatele naționalei -pentru că ei, comentatorii, realizatorii, redactorii, sportivi sunt cei care umflă gogoșile, ei sunt cei care ne prezintă diferite cazuri, ei ridică și coboară sportivii, după cum cotizează susținătorii sau dușmanii acestora. Și rezultatele proaste ale FCSB ului au legătură cu presa de profil, pentru că de când Jiji e patron, nu e emisiune să nu auzim la tv ceva despre jucătorii ei care se cred semizei, iar acuma nu știu ce se întâmplă. Vedetismul e boală grea.
Deci, nu Lucescu, nici presa, nici procuratorii, nu stabilesc dacă Mitriță poate sau nu să renunțe la Echipa Națională, ci Mitriță, iar la cum a fost tratat și pe timpul lui Iordănescu și pe vremea lui Lucescu, nici eu nu aș mai fi venit, pentru că este clar că Lucescu l-a chemat doar ca să nu i se reproșeze că nu convoacă cel mai în formă jucător, dar atât, nu a intenționat să îl folosească, pentru a nu strica ”angrenajul unei echipe” care de fapt nu era o echipă, era o aglomerație de ”vedete” de suflet.
Asta e echipa, nu ne vom califica la mondiale, nici Craiova nu va câștiga campionatul, pentru că ne lipsește mentalitatea de profesionist, așa cum i-a lipsit și Simonei Halep și am spus asta încă de pe când era pe val. Ceea ce am spus s-a adeverit. Pe Simona nu a scos-o din tenis Comisia, ci propriile alegeri, în special relația cu Mouratoglu, fițele, lipsa de profesionalism.
” Xenofobismul francez”
Gala decernării trofeelor în fotbal a adus în fața lumii o situație cel puțin ciudată. Nu voi comenta premierea lui Dembele, nici comentariul tatălui lui Lamine Yamal, pentru mine sunt mai puțin lipsite de însemnătate. Ce este de remarcat este atitudinea ostilă, comentariile rasiste, xenofobe ale unor francezi la adresa lui Yamal, deși el ar fi trebuit să fie cel supărat, iar ei fericiți că compatriotul lor a câștigat. Mă întreb de ce l-au huiduit? Pentru că are origini africane? Dar Dembele de unde e? Ambii au părinți născuți în Africa, așa că rasismul nu se justifică, cu atât mai puțin, cu cât Franța, în marile orașe are deja majoritate formată de cetățeni cu origine africană. Și atunci? Uneori sportul are efecte care nu au nicio legătură cu el. Cred că trebuie făcut ceva pentru a nu mai da ocazia unor astfel de manifestări, pentru că au fost chiar și încercări de a sparge cordonul jandarmeriei și asta ar fi putut duce la rezultate nadorite.
Al treilea subiect vine tot din fotbal și are legătură cu legătura politică/sport. S-a spus și se spune că sportul nu se subordonează politicii, dar nu este așa. Cel mai bun exemplu este excluderea tuturor echipelor Rusiei din competițiile sportive, deși sportivii sau echipele respective au valoare și nu au nicio vină că aparțin unui stat cu care toată Europa politică subordonată UE, e în război. Mai mult, jucătorii ruși individuali, în tenis în special, nu au onoarea de a le fi prezentat steagul pe ecranele tv. De ce? Parcă sportul nu face politică nu? Nu! Sportul, forurile sportive naționale și internaționale fac politică, se subordonează politicilor și politicienilor. Ba mai mult, federațiile naționale, echipele naționale sunt amendate, pedepsite, atunci când unii spectatori, nici măcar majoritari, doar grupuri mici și sporadic, își exprimă simpatiile politice în tribune, pe motiv că politica nu are ce căuta în sport. Bine dar interzicerea echipelor Rusiei nu este o măsură politică la nivel înalt? Cu câte unități de măsură judecăm??? Stați să vedeți cu câte.
Se zvonește că experții ONU au cerut FIFA și UEFA să suspende echipa de fotbal a Israelului din toate competițiile, pentru genocidul practicat de Israel în Gaza. Adevărul este că pe lângă ce se întâmplă în Gaza, conflictul din Ucraina e floare la ureche. Și totuși până acuma nu s-a sesizat nimeni. Și totuși Israelul, care este o țară aflată foarte departe de granițele Europei, înconjurată de țări musulmane, fiind în conflict cu toți vecinii, este considerată țară europeană, dar nu știu pe ce criterii, este lăsată în pace, nu s-a luat și nu se va lua nicio măsură, oricâți copii și civili ar omorâ cu arme sau prin înfometare. Aici se respectă principiul neamestecului politicului în sport nu ?
Numai că atâta vreme cât Marea Finanță Mondială, Marile Bănci ale lumii, Marile Burse sunt dirijate de israelieni, cât capetele încoronate sau nu, au origini sau sprijin israelian, lucrurile vor merge tot așa și nu va comenta niciun om politic, niciun șef de stat, nu se va lua nicio măsură.
Concluzia în toate cele 3 cazuri este că suntem prea lași și prea comozi pentru a comenta ceva, dar să mai și facem.