După două amânări, așa cum stă bine unor judecători dotați, responsabili și curați, CCR a dat verdictul în dosarul 4008A/2025, privind pensiile magistraților, dosar care se părea că a rupt legătura indestructibilă dintre independența justiției și indiferența Guvernului.
Decizia de ieri, care aparent dă dreptate magistraților și îi lasă cu ochii în soare pe ”refo(r)miștii din guvern, aruncând în aer PNRR-ul, care în ultimii ani a devenit adevărata Constituție a României peste care nu se poate trece mai ceva ca la Oituz, este o nouă farsă și o un nou șantaj al penalilor din justiție la adresa penalilor din politică.
De ce?
De ce ce? De ce șantaj ? Pentru că din nou decizia este în coadă de furculiță, nu dă dreptate nici magistraților, nici guvernanților care nu că ar vrea ei să facă curățenie în justiție sau dreptate în sistemul pensiilor, dar s-au angajat ca proștii în PNRR și dacă vor bani de la UE, trebuie să pună cu adevărat în practică, nu ce au au făcut ei când au lovit în toate pensiile mai puțin în ale magistraților.
De ce e în coadă de furculiță? Pentru că practic decizia nu declară legea în fondul ei neconstituțională, ci forma ei, modul în care a fost adoptată, sau mai bine spus lipsa unui aviz, deci e neconstituțională ca formă nu ca fond, conținut, sau, în termeni juridici, pe extrinsec, nu intrinsec. Da, a fost declarată neconstituțională în întregime, pentru că se bazează pe o trecere fără un aviz obligatoriu, dar conținutul ei a trecut clasa.
Ce ar trebui să facă guvernul acuma? Mai trebuie așteptată motivarea, care poate aduce lămuriri și chiar ”direcții de acțiune” cum obișnuiesc domnii din CCR deși legea nu le dă voie. În mod logic, pentru că asumarea răspunderii fără avizul CCR a fost declarată neconstituțională, ar trebui elaborat un alt proiect de lege care poate cuprinde exact aceleași articole, aceleași prevederi și ar putea trece.
Dar, dacă totuși vor bate palma, prin abuz, nu ar fi exclus să se admită că problema ar fi rezolvată dacă s-ar obține avizul CSM. Nimic nu este ”imposibil” dacă ei se pun de acord, căci nimeni altcineva nu poate interveni iar CCR a făcut boacăne și mai mari fără să cadă cerul.
Interesant este că pe un alt caz, similar, sezizat ca neconstituțional, respectiv în decizia 938/19.03.2024, unde OUG 59/2017 fusese pusă în aplicare fără avizul Consiliului Legislativ, aceeași CCR a dat aviz nefavorabil excepției de neconstituționalitate.
La punctul 83 al deciziei, reclamanții ” susțin că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 a fost adoptată fără avizul Consiliului Legislativ, care a fost solicitat doar ulterior de către Guvern. Din acest motiv, apreciază autorii excepției, s-au încălcat prevederile art. 79 alin. (1) din Constituție, ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 73/1993 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ și ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În susținerea acestei argumentări se invocă deciziile Curții Constituționale nr. 140 din 13 martie 2019, paragraful 80, nr. 221 din 2 iunie 2020, paragrafele 64—67, și nr. 229 din 2 iunie 2020, paragrafele 52 și 53, prin care s-a statuat că, pentru a nu se compromite rolul Consiliului Legislativ, avizul acestuia trebuie solicitat anterior emiterii ordonanței de urgență.”
Ce răspuns a dat CCR atunci ? Citiți și vă cruciți:
” 105. Cu referire la critica de neconstituționalitate extrinsecă raportată la art. 79 alin. (1) din Constituție, prin Decizia nr. 723 din 12 decembrie 2023*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a reținut că invocarea art. 79 alin. (1) din Constituție ca normă de referință în cadrul controlului concret de constituționalitate este admisibilă numai dacă se demonstrează existența unei relații directe între afectarea drepturilor și a libertăților fundamentale și nesolicitarea avizului consultativ al Consiliului Legislativ; numai în corelare cu dreptul sau libertatea fundamentală afectată, Curtea poate analiza constituționalitatea actului normativ în raport cu art. 79 alin. (1) din Constituție.
Astfel, în evaluarea constituționalității actului, mai întâi trebuie analizate criticile raportate la încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale invocate și, ulterior, concluzia astfel desprinsă să fie corelată cu exigențele art. 79 alin. (1) din Constituție. Așadar, dacă nu există o încălcare a unui drept sau a unei libertăți fundamentale, atunci art. 79 alin. (1) din Constituție nu poate fi invocat și analizat pentru că ar deveni standard de referință de sine stătător. În schimb, dacă ar exista o încălcare a unui drept sau a unei libertăți fundamentale, atunci Curtea ar trebui să evalueze dacă afectarea s-a produs ca urmare a nesocotirii art. 79 alin. (1) și numai în situația unui răspuns afirmativ se vor constata incidența acestui din urmă text și, evident, încălcarea sa. Așadar, în cadrul controlului concret de constituționalitate, respectarea art. 79 alin. (1) din Constituție reprezintă un standard de constituționalitate care nu poate fi invocat de sine stătător, ci corelat cu o altă reglementare constituțională. Așa fiind, întrucât în cauză nu s-a constatat încălcarea vreunui drept sau vreunei libertăți fundamentale, Curtea a reținut că art. 79 alin. (1) din Constituție nu este incident în cauză.
- De asemenea, întrucât în urma analizei criticilor de neconstituționalitate intrinsecă rezultă că nu au fost afectate niciun drept și nicio libertate fundamentală, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate raportată la art. 115 alin. (6) in Constituție este neîntemeiată.”
Așadar în cazul pensiilor militare, adoptarea OUG 59 fără avizul Consiliului Legislativ a fost CONSTITUȚIONALĂ pentru că, în viziunea CCR, deși și-a făcut efect imediat, ”NU A AFECTAT” DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE PENSIONARILOR MILITARI, dar în cazul pensiilor magistraților, adoptarea legii pensiilor magistraților FĂRĂ A FI PROMULGATĂ, fără avizul CSM ESTE NECONSTITUȚIONALĂ. Ce drept a afectat o lege nepromulgată? Ce legătură este între avizul CSM și drepturile magistraților? Dreptul de a-și face singuri dreptate? Asta numai CCR știe.
Așa funcționează CCR, așa judecă CCR, așa decide CCR.
Revin asupra deciziei de ieri, care este dată la mișto, pentru că așa cum am spus, deocamdată a dat câștig de cauză doar parțial magistraților, așa cum spune și decizia, DOAR PE EXTRINSEC, ceea ce înseamnă că după probabil inițierea altui proiect cu același conținut și obținerea avizului (care poate fi pozitiv sau negativ, nefiind obligatoriu să fie pozitiv), acesta poate fi trimis la promulgare căci pe fond, actuala variantă a fost DECLARATĂ CONSTITUȚIONALĂ pe punctele criticate de ICCJ. Dar, dacă nu s-a dat la pace sau nu se va cădea în perioada următoare, CSM va avea ”dreptul” să conteste legea pe alte puncte nejudecate și să pună bețe în roate politicienilor. Oricum se va lungi boala. Șantajul continuă.
Guvernul mai are timp să negocieze cu magistrații și să mai aducă oarece modificări proiectului, în așa fel încât magistrații să fie multumiți, să cedeze pe ici pe colo câte ceva dar să rămână cu pensiile neatinse. Probabil vor ceda pe la vârsta de pensionare, sau la alte aspecte, dar să nu se aplice celor deja aflați la pensie și celor care vor ieși în următorii 10 ani. Părerea mea este că se va produce o spărtură și la magistrați între cei care vor ieși la pensie peste 10 ani și cei de acuma. Nu știu ce ”sacrificii” vor accepta cei aflați acuma la butoane în magistratură, dar ei personal nu vor pierde.
Cu alte cuvinte, cei care acuma titrează că Bolojan a fost înfrânt, că trebuie să plece, că gata, ”s-a făcut dreptate”, că ”bravo lor magistraților”, să se liniștească. Asistăm la un nou șantaj și la o nouă bătaie de joc la adresa populației, a amărâților care au ajuns să se bucure ca proștii pentru că magistrații rămân cu drepturile neatinse, de parcă de acuma, gata, vor avea și ei pensiile magistraților. Doamne, proști mai suntem. Cum spunea cineva, trăim în țara în care s-a distrus sistemul de irigații și se fac slujbe și procesiuni să plouă.
Deci, în concluzie, vor urma discuții cu ușile închise între magistrați și guvern iar forma finală se va lungi, probabil undeva după termenul acordat de Bruxelles. Unii vor spune că nu se poate. Eu zic că se poate. Bruxelles-ul nu va risca să răstoarne actualul guvern de care are nevoie ca de aer pentru continuarea și chiar amplificarea conflictului din Ucraina, deci într-un fel sau altul fie se va amâna termenul reformei pensiilor magistraților, fie se va accepta o formă care să nu îi nemulțumească pe magistrați, fie se vor da bani guvernului pentru alte ”obiective” și se va închide ochii la deturnarea lor, războiul va cere și va înghiți o grămadă de bani iar Europa are nevoie de el ca să poată stoarce națiunile.
Și în final, o întrebare de baraj: Dacă legea a fost găsită neconstituțională pe o lipsă de procedură deci un lucru banal, care nici măcar nu ar necesita o motivare, decât formal, ca să se respecte procedura, DE CE A FOST NEVOIE DE DOUĂ AMÂNĂRI? Ca să se constate că lipsește un aviz? Dar nici măcar nu au constatat ei, a constatat ICCJ, ei trebuiau doar să citească și să confirme. Și atunci? De ce au amânat de două ori decizia? Simplu, ca să treacă timpul și să pună presiune pe guvern, căci pe 15 noiembrie trebuie să raporteze la Bruxelles că au rezolvat problema. Dar acuma lanțul se strânge iar guvernul trebuie să bată palma cu magistrații ca să poată obține avizul CSM.
https://www.ccr.ro/comunicat-de-presa-20-octombrie-2025-2/
https://www.rauflorin.ro/legislatie/new/2024/D_CCR_138.2024.pdf
Neică Mărine, „suspansul” contemporan a fost identic cu cel pe care îl trăiam în anii ’85-’89 ai veacului trecut când, la televiziunea națională, duminica seara, se (re-)difuza filmul Zorro, redenumit în fel și chip, „Justițiarul” fiind unul dintre „multiplele variante”. Același film, „tăiat” diferit – pentru a se putea aduce la o durată de 75-80 de minute, pentru că – maxim… – la ora 21.55 trebuia întreruptă emisia.
Ceea ce am trăit acum este „reluarea” unui al „film”, din 2012, când tăierile de pensii și salarii făcute de …unii (din silă nu le dau numele…), tăierile spuneam, au fost declarate ca fiind neconstituționale pentru pensiile și salariile magistraților, dar constituționale pentru ABSOLUT TOATE CELELALTE CATEGORII sociale și profesionale. Și ne aducem aminte despre „eleganta” exprimare din motivarea respectivă: „statul garantează dreptul la pensie, DAR NU ȘI CUANTUMUL EI”. (majusculele sunt pentru subliniere)
Așa că „Zorro” rămâne „justițiar” pe mai departe, iar noi, dacă am sperat altceva, la fel de …tineri ca atunci!