Eu nu mai vreau să zac aici
În cloaca asta rea și puturoasă,
As vrea să plec dar parcă nu vreau nici
Să mă îndepărtez de lângă casă
Că eu așa am fost crescut
Să îmi iubesc străbunii din morminte
Căci eu nu am conștiință de vândut
Și nici nu o să-mi calc pe jurăminte.
Dar nu mai vreau să mai suport
Ce-am suportat tăcut atâția ani
Să fiu condus spre groapă ca un mort
Pe-un dric/guvern condus de bolojani.
Mă doare dar nu pot să țip
Că țara s-a umplut de impotenți
De lași și fire moarte de nisip
C-am devenit cu toți rezilienți.
Și nu știu cum de am ajuns
De țara s-a golit la jumătate
Eu nu știu unde oare s-au ascuns
Și-au rămas toți în a străinătate
Românii au plecat hai-hui
Iar alogenii ne conduc destinul
Românului i-a mai rămas a lui
Doar lacrima, durerea și suspinul.
Eu nu știu ce blestem ne ține
Ce haine-am îmbrăcat în fața sorții
Să nu ne fie niciodată bine
Și să se răsucească în morminte morții.
S-avem o țară cum nu-i alta’n lume
Cu grâne, lanuri și păduri și sare
Pe care trădătorii fără nume
S’o scoată sistematic la vânzare.
Nici apa din pământ nu mai e-a noastră
Iar răurile de necaz ne seacă
Nici Dunărea nu ne mai e albastră
Iar Marea se transformă în băltoacă.
Sărmană țară și sărman pământ
Sărmani străbuni, istorie sărmană
N-a mai rămas nimic curat și sfânt
Și toată moștenirea-ți se destramă.
Să nu ne întrebăm de ce, că știm
Că ne-am trădat eroii, voievozii
Iar azi, la ordin de străin din nou lovim
Poeții, patrioții și rapsozii.
E cruntă soarta dar ne-o merităm
Căci noi ne-am bălăcit în delăsare
Am stat cu mâna-n sân și-acum țipăm
Dar haina ne-am croit-o fiecare.
Nu ne-o meritam, d-le colonel, doar am incurcat niste planuri, am dat exemplu foarte rau altor tari si acum trebuie sa platim foarte scump, nici sa traim, ca tara, nu suntem lasati, nici sa murim n-avem voie, ca exemplu pentru altii.
Luati d-aci o parere asemanatoare, dar mai putin poetica:
https://trenduri.blogspot.com/2026/08/cel-mai-mare-secret-al-lumii.html
Noi am facut posibil tot ce se intampla, cu fiecare pas, cu fiecare cedare, cu fiecare situatie in care am spus” lasa ba, ca merge asa”, sau la care am inchis ochii, crezand ca a fost o greseala.
Cei care n-au inchis ochii au infundat puscaria sau mai rau, ca sa se stie de unde bate vantul. Am nimerit un moment istoric neprielnic, suprapus peste traseul dificil inceput cu periodata antebelica care a mai macinat parte a fiintei nationale. Personal, nu sunt suprprins de cati tradatori de patrie sunt, ci ca patria mea inca mai sta in picioare. As indrazni sa spun ca tradatorii aia nu sunt atat de multi precum se clameaza, ci sunt asa, scosi mai in fata, pentru a lua ochii si a macina orice farama de opozitie. Doar ca planta care nu poate creste inalta se intinde sub pamant.